CLIENT SUB ACOPERIRE – Chicago Blues Steakhouse (Tîrgu Mureș)

0
169

* „Dacă Screech a fost saved by the bell, pe ei i-a salvat desertul. Simplu, dar vulcanic

(Lava Cake sau Chocolate Lava, regulamentar).”

 

CRITICĂ GASTRONOMICĂ. Măcar din când în când, câte-o cronică de restaurant – nu neapărat pentru stârnirea papilelor gustative, ci-n speranța diversificării opțiunilor pentru cei care vor să se hrănească dintr-un alt principiu decât al „Mațului-baston”. E rândul lui Chicago Blues Steakhouse din Tîrgu Mureș, care merită ceva mai mult decât o pseudocronică de două rânduri și ceva, de genul „Băi, ce mișto a fost, țineți-o tot așa!” – probabil că după ce vor citi literele astea-nșiruite oamenii de acolo o să facă o ușoară indigestie (la considerațiile scrierii de față, spate și profil), deși ideal ar fi să aibă voința și putința de a face necesarele corecții. Enjoy!

 

Chicago Blues Steakhouse e una dintre cele două (cred) entități declarate restaurante, situată în zona centrală, în Piața Teatrului din Tîrgu Mureș, în care carnea de vită e ingredientul principal. Ce-i practic, steak-ul? Pe românește, friptura dintr-o felie de carne tăiată peste fibrele musculare – există și alte tehnici de tăiere, însă acestea constituie excepții. Ce m-a determinat să le acord 3,5 stele (din 5 posibile), aflați citind scrierea.

 

În local, particularitatea de blues e dată de un cântăreț – probabil muzician însă n-am putut detecta exact dacă e așa, sunetul fiind prea scăzut în volum pentru a putea fi receptat în detalii – și de poze și-nscrisuri de pe pereți – tronează Hendrix, Cocker și alți câțiva similari ai rock blues-ului și jazz rock-ului mai degrabă, niciunul originar nici măcar din Illinois, statul al cărei capitală e metropola Chicago (o sugestie pe repede-nainte: Ray Manzarek – The Doors -, despre trupa Chicago… nu mai zic). OK, particularitatea Chicago nu știu exact cum să o explic, poate prin faptul că orașul-botezător fiind un conglomerat multietnic, orice mâncare poate fi considerată tradițională pentru gastronomia locală. Despre steak, vorbim acum…

 

Pentru risipirea oricăror bănuieli, am optat pentru două preparate Chef Specialities (Specialitatea Bucătarului) – adică, sunt rețetele care-i ies cel mai bine, în consecință nu poți fi acuzat de rea-voință. Să vedem. Am ales Turnedo Rossini și Mușchiuleț de porc alla Chicago Blues. Udare cu un Cabernet Sauvignon de Sâmburești, roșu și sec ca deșertul. Ar fi trebuit să fie bine :). S-o dăm cu mâncarea…

 

Turnedo Rossini e un mușchi de vită (mediu spre în sânge) în sos de foie gras și vin de Porto și legume călite-n unt. Nu e mare schepsis, nici cibernetică nu-i, ingrediente de calitate, n-are ce să nu-ți iasă. Carnea a fost gătită regulamentar (oficial se rumenește-n ulei de măsline, apoi se gătește în cuptorul preîncălzit la 160 de grade), sosul excelent, însă mixul de legume a suferit acut de lipsă de inspirație: păstăi, baby carrots, broccoli și salată creață. Pe unde-am mai întâlnit preparatul ăsta, garnitura era ceva mai specială, tocmai pentru a onora cum se cuvine mușchiul de vită (chifteluție de cartofi și morcovi cu sparanghel tras în ulei de măsline și mix tricolor de ardei gras – e doar o altă sugestie). Așa cum a fost prezentat la Chicago, părea ceva cheap (ieftin, sărăcăcios) și prea îndepărtat de un preparat de top. Dar corect gătit. Platingul… Ca la bistro-ul din gară, inexistent. În fine, poate a fost ocupat chef-ul și a sărit peste detaliile care fac diferența.

 

Trecem la Mușchiulețul de porc alla Chicago Blues. A fost ales din trei motive: era altceva decât specialitatea casei (mușchiul de vită), purta numele localului (adică trebuia să fie oau!) și mai era și specialitatea bucătarului (adică dublu oau!). Deși erai avertizat din meniu că e o mâncare picantă, abia după ce ai îngurgitat chestia asta ai convingerea că spicy&hot poate fi reinterpretat (dintr-o eroare neforțată, sper!) în așa fel încât să-ți ucidă ultimele papile gustative în viață. Ca un om care înțelege picantul fără să fie mexican, adică așa cum e normal, să dea savoare mâncării, nu să-ți incendieze cerul gurii, recunosc că a fost cea mai mare gafă a serii. Păcat de carne, și aceasta fiind gătită corect, profesionist. Ce folos însă dacă nu îi simți gustul? Garnitura, la fel, „prea ca la țară” – vorba reclamei – pentru un local cu pretenții (cartofi pai și aceeași salată creață).

 

Seara a fost salvată (atât cât mai putea fi salvată) de desert, însă. Lava Cake, nu doar delicios, ci și prezentat relativ bine, estetic. Deși pare, nu e o rețetă dificilă – am aflat asta dintr-o șarmantă poveste a unui prieten din branșă, chef Adi Hădean -, însă mă simt aproape somat să scriu ceva pozitiv, deși consider că tot ce am scris e pozitiv, pentru că rolul acestei scrieri e de a îndrepta unele neajunsuri. Un mare-mare plus pentru servire (excelentă, într-un mare stil pentru un steakhouse!) și pentru amabilitatea patronului și a personalului. Faceți ceva, însă, cu atenția la mâncare și la detalii dacă vă doriți performanță în gastronomie.

● Mâncare: 3

● Plating: 3

● Servire: 4,5

● Ambient: 3,5

● Curățenie: 4

NOTA FINALĂ: ★★★,
(3,5 din 5 posibile – deci e bine, nu-i dezastru!).

 

 

Notele „Clientului sub acoperire”:

 

 

Chicago Blues Steakhouse este situat în
Piața Teatrului nr. 1, Tîrgu Mureș.

 

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului msnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ