ÎN URMĂ CU 85 DE ANI – Dr. Eugen Nicoară: „Mersul spitalului județean Reghin în anul 1934. Ce ne înspăimântă…”

0
959
Eugen Nicoară - Spitalul Reghin în 1932 (foto: Glasul Văilor)

EXCLUSIV. Am depistat în arhive un document datat în urmă cu 85 de ani care oferă date importante privind sistemul de sănătate din perioada interbelică din municipiul Reghin. “Raportul general de mersul spitalului județean Reghin în anul 1934” este întocmit și semnat de dr. Eugen Nicoară. Rețineți că 1934 este anul de final al Marii Crize.

 

Documentul este important, dar și interesant prin prisma informațiilor riguroase ale medicului Nicoară – deși, la acel moment, Nicoară, care avea 41 de ani, era directorul spitalului (a cărui construcție tot el a finanțat-o în totalitate din banii personali și pe care l-a condus până în anul 1940), semnează raportul ca „medic primar dr. Nicoară”.

 

Inaugurarea pavilionului izolator

 

Din Raportul anului 1934, aflăm că în urmă cu 85 de ani, în pofida “greutăților de ordin economic și financiar care s-au permanentizat”, la 1 mai 1934, actualul spital din Reghin, construit în perioada 1930-1933, în exclusivitate din banii personali ai medicului Nicoară, a inaugurat „un pavilion modern, destinat scopurilor de a putea izola bolnavii suferinzi de boli molipsitoare” – pavilionul avea 14 încăperi, cu o capacitate de 30 de paturi, și a devenit neîncăpător din prima zi de funcționare, acolo fiind internate, gratuit, “persoane bolnave atinse de boli îngrozitoare: pojar, difterie, scarlatină, vărsat etc.”.

 

Pe atunci, spune Nicoară, prevederile bugetare nu le-a permis să angajeze personal medical suplimentar pentru a deservi noul pavilion, dar “sacrificiile personale ale medicului conducător au asigurat totuși îngrijirea necesară”. De altfel, în acel an, 1934, Nicoară a primit premiul Academiei Române „Năsturel Herescu”.

 

Mențiune: după finalizarea construcției spitalului din Reghin, medicul Eugen Virgil Nicoară l-a donat Bisericii Ortodoxe în schimbul bursei de studii de 1.000 de coroane pe care i-a acordat-o Mitropolia Sibiului în timpul studiilor făcute în perioada 1913-1918 în Cluj-Napoca și Budapesta – Nicoară a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie a Universității “Ferencz Jozsef” din Cluj-Napoca (actuala Babeș-Bolyai), în perioada 1913-1915, iar în 1918 a obținut doctoratul în medicină la Universitatea Regală Maghiară din Budapesta, ulterior specializându-se, până în 1923 (când a fost numit medic primar la Spitalul de Stat din Reghin), în chirurgie în Cluj-Napoca, Budapesta, Viena, Berlin și Paris.

 

Ce îl înspăimânta pe Nicoară în 1934

 

Raportul consemnează rubricile care-l “înspăimântă mai mult”: “Găsim sifilisul la 140 de persoane, așa de grav încât se impune internarea alor bolnavi în spital, unii având rane sifilitice deschise, iar alții ajungând la așa grave complicațiuni, că îi făceau incapabili de a-și continua ocupațiunile, unora producându-le chiar tulburări mintale, cu nebunie trecătoare. Numărul sifiliticilor tratați de noi, în mod ambulant în anul 1934, se urcă la cifra de 979.”

 

De asemenea, Nicoară semnala numeroasele cazuri de boli molipsitoare, „o pată întunecată a civilizațiunii secolului în care trăim”. „Altă rubrică care ne înspăimântă cu cifrele ei considerabil de mari este luată din domeniul bolilor molipsitoare, cu un număr de 198 de bolnavi atinși de: blenoragie (scurgeri albe), pojar, scarlatină, difterie, febră tifoidă, dalac etc., care îmbolnăviri puteau fi evitate prin înțelegerea regulilor de igienă zilnice”.

 

Riguroasa statistică

 

În fine, în 1934, spitalul din Reghin a consemnat 1.343 de internări (762 de bărbați și 581 de femei), din care 1.282 au fost externați vindecați, 12 au fost externați nevindecați și 49 au murit. Rigoarea internărilor era extremă, fiind consemnată inclusiv religia și naționalitatea pacienților. Aflăm astfel că în 1934, “au fost internați în spital 851 de români, 337 de unguri, 79 de sași, 45 de țigani, 27 de evrei și 4 alții”.

 

Tot în 1934, în spitalul din Reghin „s-au făcut 599 de operațiuni, (…) la Secția de Radiologie s-au examinat 645 de bolnavi (…), la ambulanță s-au tratat 972 de bolnavi și s-au contabilizat 23.378 de zile de căutare”.

 

Din punct de vedere financiar, în 1934 exista clar o transparență mai profundă decât astăzi. Respectiv, Nicoară consemnează că în acel an spitalul a încasat de la bolnavii tratați 618.333 lei, sumă care pare mare, dar pe care o explicăm. În 1934, în România, un ministru avea salariu de 30.400 de lei, un prefect 17.250 de lei, un notar între 1.900 și 4.000 de lei, un inginer între 3.300 și 19.500 de lei, un judecător între 9.250 și 19.150 de lei, un lăcătuș 2.650 de lei, un șofer între 1.950 și 5.350 de lei, o spălătoreasă între 500 și 2.200 de lei, o doică 1.450 de lei, un ucenic între 300 și 1.850 de lei, un medic între 8.500 și 11.900 de lei.

 

Iată și câteva preţuri medii de vânzare al alimente în anul 1934 (cuantificate în “Istoria civilizaţiei româneşti” de prof. univ. dr. Ioan Scurtu): carne de vacă, cal. I – 17,59 lei/kg, carne de porc, cal. I – 28,40 lei/kg, lapte – 8,25 lei/litru, unt – 65 lei/kg, ou – 1,5 lei/buc., găină – 41 lei/buc., pâine albă – 7,75 lei/kg, pâine neagră – 5,55 lei/kg, cafea – 88,50 lei/kg, cartofi – 3,10 lei/kg, ulei – 25,75 lei/litru, vin – 19,50 lei/litru.

 

Mai mult, Raportul precizează că bolnavii săraci erau tratați gratuit, fără a li se percepe bani, astfel că “în 1934, la spitalul din Reghin, 405 bolnavi au fost scutiți de taxe pe baza certificatelor de pauperitate”.

 

Cătălin VISCHI



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului msnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

LĂSAȚI UN MESAJ