119 ani de la nașterea celebrului pictor Salvador Dalí
PICTURA. Dalí s-a născut pe 11 mai 1904 și a fost al doilea fiu al lui Salvador Dalí Cusi și Felipa Domenech Ferres. Din păcate, Dali nu și-a cunoscut niciodată fratele mai mare deoarece acesta a murit cu nouă luni înainte ca el să se nască, însă 4 ani mai târziu s-a născut singura lui soră.
La 4 ani, Dalí și-a început studiile la școala publică din Figueres, însă din cauza faptului că nu îi plăcea, nu progresa deloc, așa că tatăl său, un om influent cu putere politică, a decis să îl transfere într-o școală privată, acolo unde toate cursurile se predau în limba franceză.
În ciuda faptului că limba în care Dalí vorbea acasă era catalană, iar la școală învăța și limba spaniolă, limba franceză a fost cea în care s-a exprimat ca și artist. Nici la această școală nu i-a plăcut, deoarece el nu suporta sentimentul de a rămâne închis într-o clasă. Era un visător și mereu se gândea la vacanța de vară pe care urma să o petreacă cu familia pe malul mării, atunci când putea picta în voie orice îi trecea prin minte.
La reședința de vară din Cadaques a studiat pentru prima dată pictura, împreună cu Ramon Pichot, un artist care picta în stilul impresioniștilor, dar experimenta și alte stiluri. Pichot locuia în Paris și era prieten cu mulți alți artiști, printre care și Pablo Picasso, care a fost primul mentor al lui Dalí în perioada adolescenței sale. De asemenea, Picasso a fost cel care l-a convins pe tatăl lui Dalí să-l lase să dea examenul la Academia de Arte San Fernando din Madrid. În 1922, Dalí este admis la Academie și urmează una dintre cele mai frumoase și libere perioade din viața lui. În Madrid simte că are libertate de exprimare și reușește să-și creeze relații strânse de prietenie cu alți pictori, cu care colaborează mai târziu.
Experimentează mai multe stiluri de pictură avangardistă, în special cubismul, futurismul și purismul, stiluri despre care a aflat cu ajutorul unor reproduceri apărute în reviste de artă, iar mai târziu ajunge să-și expună propriile lucrări în galerii de artă din Madrid și Barcelona, ba chiar a avut două expoziții personale. Pentru că avea tendința să conteste autoritatea Academiei și îi încuraja pe semenii săi să facă același lucru, Dalí a primit mai multe acțiuni disciplinare care, într-un final, au dus la exmatricularea lui în 1926. Exmatricularea l-a făcut să se întoarcă la Figueres și să se dedice în totalitate pictatului.
“În ziua în care m-am hotărât să pictez ceasuri, le-am pictat moi. Într-o seară mă simţeam obosit şi mă durea capul. Voiam să mergem la cinema cu câţiva prieteni, însă în ultimul moment am hotărât să rămân acasă. Gala a ieşit, iar eu mă gândeam să mă bag în pat. După cină mâncasem camembert şi imediat ce au plecat musafirii eu am mai rămas la masă, gândindu-mă la problema filosofică a “moliciunii” acelui tip de brânză. M-am ridicat, m-am dus în atelier şi, ca de obicei, am aprins lumina pentru a mai arunca o privire la tabloul la care lucram. Ştiam că atmosfera pe care am reuşit să o redau în acel tablou trebuia să fie fundalul unei idei, dar nu ştiam care. Voiam să sting lumina, când, dintr-odată, “am văzut” soluţia.
Am văzut două ceasuri moi, unul dintre ele atârnând de creanga măslinului. În ciuda faptului că mă durea capul îngrozitor, am început să pictez. Când s-a întors Gala, după două ore, tabloul, care va deveni unul dintre cele mai faimoase, era gata. Totul a plecat de la influenţa mediului, de la o bucată de brânză “descompusă”, de la un obiect comestibil, care devine metafora aspectului psihologic al timpului”, povestea Salvador Dalí.
Sursa libertatea.ro
