18 Decembrie – Sărbătoarea de Hanukkah sau Sărbătoarea luminilor
SĂRBĂTOARE. Sărbătoarea evreiască de Hanukkah, numită și Festivalul Luminilor, este o sărbătoare de opt zile care are loc în fiecare an la data de 25 Kislev – în calendarul ebraic și care, în general, cade în decembrie în calendarul gregorian. Anul acesta Hanukkah este între 18 și 26 decembrie. Denumită și Chanukah, celebrează rededicarea celui de-al doilea templu evreiesc din Ierusalim.
Adesea numită Festivalul Luminilor, sărbătoarea este celebrată prin aprinderea menorei, mâncăruri tradiționale, jocuri și cadouri.
Se comemorează rededicarea în secolul al II-lea î.Hr. a celui de-al doilea Templu din Ierusalim, unde evreii se ridicaseră împotriva asupritorilor lor greco-sirieni în cadrul Revoltei Macabeilor. Acest grup de evrei este cunoscut sub numele de Macabeii. Numele a fost format din primele litere ale unei fraze ebraice, “Mi Kamocha Ba’eilim Hashem”, care se traduce prin “Cine este ca Tine, Dumnezeu”.
La fel ca istoriile multor sărbători religioase sau antice – are diverse puncte de început și de sfârșit. Evenimentele care au inspirat sărbătoarea Hanukkah au avut loc în timpul unei faze deosebit de turbulente a istoriei evreiești.
În jurul anului 200 î.Hr., Iudeea – care este Israelul/Palestina de astăzi – a intrat sub controlul lui Antiohus al III-lea, regele Seleucid al Siriei, care le-a permis evreilor care locuiau acolo să continue să își practice religia. Fiul său, Antiohus al IV-lea Epifanes, s-a dovedit mai puțin binevoitor. Surse antice povestesc că acesta a interzis religia evreiască și le-a ordonat evreilor să se închine zeilor greci.
În 168 î.Hr., soldații lui Antiohus al IV-lea Epifanes au coborât asupra Ierusalimului, masacrând mii de oameni și profanând cel de-al Doilea Templu sfânt al orașului, ridicând un altar lui Zeus și sacrificând porci între zidurile sacre ale acestuia.
Condusă de preotul evreu Matatia și de cei cinci fii ai săi, a izbucnit o rebeliune pe scară largă împotriva lui Antiohus și a monarhiei seleucide. Când Matthatia a murit, în 166 î.Hr., fiul său, Iuda, cunoscut sub numele de Iuda Macabeul – “Ciocanul” – a preluat conducerea. În decurs de doi ani, evreii i-au alungat cu succes pe sirieni din Ierusalim, bazându-se în mare parte pe tactici de război de gherilă. Revoltele s-au dovedit a fi un succes, iar evreii și-au recăpătat drepturile de a-și practica religia în templele lor. Pentru a face acest lucru, Iuda i-a chemat pe adepții săi să curețe templul și să aprindă o menora cu uleiul binecuvântat de marele preot toată noaptea, în fiecare noapte, până când noul altar va putea fi construit peste cel vechi.
Este vorba despre candelabrul de aur ale cărui ramuri reprezentau cunoașterea și creația și care trebuia să fie ținut aprins în fiecare noapte. Dar, nu mai rămăsese decât un singur flacon de ulei, care nu ar fi rezistat decât o noapte. L-au aprins oricum și a rămas aprins timp de opt zile, timp necesar pentru a presa ulei nou.
Potrivit Talmudului, unul dintre cele mai importante texte ale iudaismului, Iuda Macabeul și ceilalți evrei care au luat parte la dedicarea celui de-al doilea Templu au fost martorii a ceea ce ei credeau a fi un miracol. Chiar dacă exista doar suficient ulei de măsline nepătat pentru a menține lumânările menorei aprinse pentru o singură zi, flăcările au continuat să pâlpâie timp de opt nopți, lăsându-le timp să găsească o nouă rezervă. Acest eveniment minunat i-a inspirat pe înțelepții evrei să proclame un festival anual de opt zile.
Povestea Hanukkah nu apare în Tora, deoarece evenimentele care au inspirat sărbătoarea au avut loc după ce aceasta a fost scrisă. Ea este însă menționată în Noul Testament, în care Iisus participă la o “Sărbătoare a dedicării”.
