CLIENT SUB ACOPERIRE – Sottile, Catania (Italia): surpriza dulce și… cinque stelle
CRITICĂ GASTRONOMICĂ. Atunci, era ultima zi a anului, m-am gândit că e benefică o antrenare ușoară a papilelor gustative înaintea meselor pantagruelice ocazionate de petrecerea dintre ani. Urmează o critică gastronomică cinstită despre o patiserie-gelaterie din Catania. Deși sicilienii nu sunt foarte pretențioși, am decis ca debutul să fie al „soarelui de pe cer”, pe considerent că nu-mi permit să-ncep cu plutonul de execuție, că n-ar fi cinstit (până la urmă, noi suntem vremelnici aici, iar dacă lor le plac preparatele dezastruos executate, cine suntem noi să ne împotrivim?).
„Prima întâi”: Pasticceria-Gelateria „Sottile”, situată-n Catania, pe Via Lago di Nicito, taman la numărul 17. Descoperită „la plesneală”, în largile pelerinaje pe străduțele neturistice, Sottile a fost surpriza plăcută pentru papilele gustative a două feminine care fanatizează dulciurile. Însă dacă și partea masculină (idem, două bucăți) au susținut ideea că acolo intri din greșeală și nu-ți mai dorești să ieși până când te mătură proprietarii afară, atunci e clar.
Să-ncepem cu răul pentru a termina cu binele, ca-ntr-un orgasm simultan al creierului și al papilelor gustative îmbătate de aromele de acolo. În limbaj românesc, e o cofetărie. Dar ce cofetărie! Ce cofetărie…
Rău e că, fiind și o gelaterie vroiam o cassata siciliana și n-aveau “înghețătării” neam – am găsit-o până la urmă, la unanim recomandata Pasticceria Savia, o celebritate locală. By the way, casata siciliană este varianta arabă a bacinella și n-are nimic în comun cu ce știm noi că se numește casată, e îngrozitor de rea, un bulb din cremă de ricotta (vanilie?, să fim serioși – rețineți că am mâncat o variantă pur tradițională, recomandată îndelung de localnici!), cu niscaiva stafide prin ea, totul fiind învelit într-un fondant eminamente sintetic, cu niște marțipan intercalat neinspirat, despre care ești mințit că se prepară și din fistic (sincer, nu cred că un colorant verde și-a schimbat, brusc, denumirea în fistic). Deci, dacă vreți casată siciliană măcar s-o faceți având o viziune corectă despre ceea ce veți primi. În rest, vă puteți minți că e bună. Eu nu vă mint: nu e. Mai mult, e îngrozitoare.
Revenim însă la ce-i bun la Sottile: totul! Prăjiturele zeci de tipuri (multe făcute din blat cremos și înghețată, învelite-n ciocolată și ornate cu fructe de pădure sau citrice), ciocolată de casă în vreo zece rețete (dar ciocolată de casă, nu sinteticele batoane de la noi!), torturi (priviți fotografiile, vorbesc de la sine!) și produse de patiserie extrem de variate (vi se recomandă o specialitate aparte: crispelle di acciuga e ricotta e schiacciate), cu combinații de care nici nu știai că există în rețetarul unui patiser.
Sottile e un business de familie, patiserii își au laboratorul de creație exact în spatele tejghelei – practic îi mai vezi ieșind cu câte-o tavă să-mprospăteze vitrinele. Prețul e cinstit (o prăjiturică, oricare, costă 50 de cenți), produsele sunt proaspete și, cel mai important, sunt preparate cu mare talent. Adică, dacă ești în Sicilia și vrei să te răsfeți într-un mare fel cu niște deserturi, atunci Sottile e varianta the best. Iar dacă o persoană care nu știe exact de ce are nevoie mai mult pentru a trăi, de dulciuri sau de aer, a confirmat că e un vis, atunci orice completare e gratuită.
Cătălin VISCHI