De ce poate fi dăunător să fii perfecționist

PSIHOLOGIE. Dacă sunteți un perfecționist, probabil că înțelegeți prea bine căutarea neîncetată a perfecțiunii.
Este acea dorință constantă de a atinge imposibilul, ceea ce duce adesea la anxietate legată de detalii minore și la o teamă că greșelile din trecut bântuie prezentul.

În timp ce a avea standarde înalte poate fi benefic, perfecționismul poate avea un impact atât asupra sănătății mentale, cât și fizice. Cercetătorii au observat că perfecționiștii își stabilesc așteptări excesiv de mari pentru ei înșiși și tind să se critice aspru atunci când aceste așteptări nu sunt îndeplinite. Această autocritică duce adesea la sentimente de vinovăție și rușine, determinându-i pe perfecționiști să evite situațiile în care este posibil un eșec.

Studiile au arătat că perfecționismul este puternic asociat cu diverse probleme de sănătate mintală, inclusiv depresia, anxietatea și tulburările alimentare. În plus, persoanele cu tendințe perfecționiste tind să experimenteze niveluri mai ridicate de suferință psihologică generală. Studiile longitudinale sugerează că perfecționismul poate chiar crește riscul de a dezvolta depresie în timp.

În timp ce unii susțin existența unui perfecționism adaptativ, în care standardele înalte sunt menținute fără autocritică, alții susțin că perfecționismul, prin natura sa, este dăunător pentru bunăstare. Cercetările indică faptul că presiunile sociale, în special în rândul studenților, au contribuit la creșterea perfecționismului de-a lungul anilor.

Pentru a combate perfecționismul, indivizii pot adopta strategii cum ar fi acceptarea imperfecțiunii, cultivarea unei mentalități de creștere și practicarea auto-compasiunii. Dezvoltarea unei mentalități de creștere presupune considerarea greșelilor ca oportunități de creștere, mai degrabă decât ca eșecuri, în timp ce auto-compasiunea presupune tratarea de sine cu bunătate și înțelegere, în special în fața eșecurilor.

Abordările terapeutice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, îi pot ajuta, de asemenea, pe indivizi să pună la îndoială și să își schimbe convingerile despre perfecționism. În cele din urmă, depășirea perfecționismului implică recunoașterea faptului că perfecțiunea este de neatins și că acceptarea imperfecțiunii poate duce la o mai mare reziliență și bunăstare pe termen lung.