DILEMĂ – Dacă tronsonul Tîrgu Mureș – Iași din A8 este eligibil pentru finanțare din fonduri europene, de ce se realizează în parteneriat public-privat?
EDITORIAL. După ce Guvernul Dăncilă (PSD & ALDE) a anunțat adoptarea primului pachet de investiții strategice care vor fi realizate în parteneriat public-privat – pachet în care au fost incluse și trei autostrăzi, printre care și Tîrgu Mureș – Iași (A8) -, a apărut o dilemă legitimă. În contextul în care soluția-miracol a pateneriatului public-privat a fost prezentată ca fiind fezabilă și avantajoasă pentru România, fapt pentru care s-a modificat și legea în privința acestei strategii de finanțare, mai mulți specialiști care analizează/monitorizează lucrări de investiții în infrastructura mare au atras atenția asupra unui aspect prea puțin comentat în spațiul public.
Încă din martie 2012, A8 a fost declarată eligibilă pentru fonduri europene (fiind inclusă în rețeaua trans-europeană centrală de transport TEN-T Core) pentru tronsonul cuprins între Tîrgu Mureş și Iași, autoritățile române urmând să parcurgă pașii procedurali pentru depunerea cererii de finanțare, însă prin decizia recentă a Guvernului, România a dat semnalul că s-a răzgândit. Nu mai dorește ca UE să acopere 75% din costurile eligibile, ci a anunțat că lucrarea se va executa în regim de parteneriat public-privat.
În aparență, procedura acestui tip de parteneriat ar fi mai simplă – cel puțin așa s-a acreditat la nivel guvernamental. În fapt, e cel puțin la fel de complicată/complexă și este una de anduranță – până la implementarea efectivă e timp îndelungat, de altfel acest fapt a fost sugerat chiar de reprezentanți de vârf ai PSD care au menționat că speră ca lucrările să înceapă în 2020 (sau „20-20”, în ton cu pronunția premierului).
Am încercat (sper că am și reușit) să nu cădem în capcana irațională a celor care în astfel de situații refuză sau nu au capacitatea de a-și forța neuronii să sinapseze și pun placa retardă „Dacă nu se face – de ce nu se face, dacă se face – de ce se face. Cu voi nicicum nu e bine”. Am vorbit cu specialiști în proiecte europene, cu specialiști în edificare a unor proiecte de infrastructură mare, cu analiști și observatori ai strategiilor guvernamentale și am revenit la o concluzie, cea mai importantă în presa de investigație: „Follow the money”. Pentru că mereu e vorba de bani. Costul estimat al Autostrăzii Est-Vest (Ungheni – Iași – Târgu Frumos – Pașcani – Târgu Neamț – Poiana Largului – Ditrău – Tîrgu Mureș) este de 9 miliarde de euro.
În lipsa „adrisanților” care vor avea de câștigat dintr-un biznis de 9 miliarde de euro (până la nominalizarea privatului din parteneriatul cu statul nu se pot emite decât ipoteze riscante), rămâne dilema: De ce nu se merge spre finanțare europeană (în contextul în care costul României ar fi mai mic în această variantă)? Și un unic răspuns: din proiectele europene e greu/aproape imposibil de sifonat bani. Lucrarea finanțată din pușculița europeană este supervizată de angajați ai UE, nu ai Guvernului. Lipsește cheița pentru supervizori. Doar am dorit să cuantificăm o îngrijorare și să emitem o constatare: sunt mulți care urmăresc speța enunțată victorios de Guvernul PSD & ALDE.
Cătălin VISCHI
