ISTORIA ORAȘULUI – La 12 ani de la promisiunea neonorată a primarului Florea: Povestea vulturului „plimbat” pe clădirile administrative din Tîrgu Mureș

VULTURUL CRUCIAT. Cel mai probabil l-ați observat în trecerile pe lângă clădirea care găzduiește administrația publică din Tîrgu Mureș. Stă acolo, stingher, într-un balcon al Primăriei. Un vultur ținând în cioc o cruce aurită. Vulturul cruciat, așa cum e numit, e simbolul dinastiei întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara Românească – una dintre cele trei provincii românești din Evul Mediu. Statuia vulturului cruciat care tronează în Tîrgu Mureș a împlinit 81 de ani.
Simbolul… Țării Românești
Inițial, în 1937, la sfârșitul celui de-al doilea mandat de primar al urbei, liberalul Emil Dandea (avocat și publicist), l-a comandat pentru a-l amplasa pe turnul principal al Palatului Administrativ, edificiu care în perioada interbelică găzduia primăria reședinței județului Mureș (acum sediu al Prefecturii și Consiliului Județean).
Nimeni nu prea știe de ce a ales Dandea să amplaseze simbolul Țării Românești într-un oraș transilvan (simbolul Transilvaniei fiind, e drept, tot un vultur, numai că diferit: un vultur negru ce ține-ncleștate în ghearele aurite şapte turnuri crenelate care simbolizează cele şapte oraşe principale ale provinciei), cert e că a făcut-o, iar vulturul cruciat a devenit, așa, un fel de simbol al orașului.

Acolo, însă, pe turnul central al Palatului Administrativ (unde inițial a “locuit” Primăria), vulturul cruciat a vegheat doar timp de vreo trei ani, în 1940, când regimul horthyst a înlocuit vulturul cruciat mureșean cu o rozetă solară („răii” o numesc “a migratorilor”, în fapt un simbol universal, arhetipal, care, e drept, a fost adoptat și de secui, dar și de daci, de exemplu), care e și astăzi acolo.
În perioada de început a administrației hothyste s-a finalizat și noul sediu al Primăriei (cel care găzduiește astăzi administrația publică locală), o clădire proiectată de arhitectul bucureștean Eugen I. Grosu (uneori, Grossu – eronat consemnat ca Grasu în toate analele oficiale ale Primăriei) și modificată – printr-o lipsă totală de estetică (ce pare voluntară!, altfel ar trebui catalogat arhitectul Kotis lipsit de orice cunoștințe profesionale) – de arhitectul Kotis Iván. Practic, conform proiectului lui Kotis de transformare a clădirii (1941-1942) nu doar că s-au înlăturat elementele decorative neobrâncovenești, ceea ce poate fi înțeles, ci edificiul gândit de Grosu a devenit anost, cu valoare arhitecturală ZERO. Pare minimalist proiectul lui Kotis, în fapt e doar urât.
Redescoperirea și promisiunea neonorată
Să revenim, însă, la vulturul cruciat din Tîrgu Mureș, pierdut într-un depozit din 1940 și până în 1990, timp de o jumătate de veac. După evenimentele din decembrie ’89, primul primar post-decembrist al urbei, economistul Victor Surdu (8 mai 1941 – 19 ianuarie 2007), află că simbolul a fost găsit însă se află într-o stare deplorabilă, fiind grav avariat. Pentru că tot se afla edificiul Primăriei în restaurare (recăpătându-și chipul gândit în perioada interbelică de arhitectul Grosu), Surdu decide restaurarea statuii, fapt care se întâmplă (vulturul cruciat a fost restaurat în Sângeorgiu de Pădure).

În 10 mai 2006, cu prilejul „Zilei Eroilor”, primarul Dorin Florea dezvelește statuia restaurată pe care o așează temporar în balconul central al Primăriei, promițând public veteranilor de război că vulturul cruciat va ajunge “în scurt timp” în locul în care a fost așezat, adică pe Palatul Administrativ. Cam aici se încheie scrierea asta, care, de fapt, a vrut să spună povestea adevărată a unei statui-simbol al orașului Tîrgu Mureș (sper ca, în curând și cu ajutorul Parlamentului, că în administrația locală nu mai am nicio bază, să putem scrie corect numele urbei, Târgu-Mureș).
Și a mai vrut scrierea asta să amintească ceva: au trecut 12 ani de la promisiunea primarului Florea. Și a rămas la fel de neonorată, cum a rămas și vulturul cruciat în balconul Primăriei. Nu că n-ar fi bine acolo, dar ăștia micii învață de la grădiniță să-și respecte promisiunile, pentru că e o chestiune de onoare…
Cătălin VISCHI