JURNAL DE CĂLĂTORIE – Spania: Benidorm, fascinațiile orașului vertical

ZIUA 2. Categoric n-am ales în această vară, dintre multele destinații posibile, Costa Blanca pentru Benidorm, poate cel mai modernizat “găzduitor” al celor dependenți de mare/ocean, pentru că ne-am propus să iscodim și împrejurimile și experiențele sale mai puțin comerciale/turistice.

Legenda

Locuit de creștini încă de la jumătatea secolului al XIII-lea, Benidormul creat de mauri este patronat de Fecioara din Sofratge – contradictoriu fapt, ținând seama de viața de noapte zbuciumată, cuantificată în cele mult peste 1.000 de cluburi, baruri, puburi și restaurante…

Legenda (să lămurim și aspectele din categoria Crede și nu cerceta) spune că în anul 1740, în golful pe atunci sătucului de pescari a apărut un vas sub pavilion britanic care naviga haotic. Cercetând vasul, localnicii au descoperit că acesta naufragiase fără a avea la bord vreun marinar. Inițial, s-a crezut că echipajul a fost decimat de ciumă, iar autoritățile, înspăimântate, au dat ordin ca vasul să fie incendiat, ceea ce s-a întâmplat. Se spune că vasul a ars complet, în cenușă din zona pupei rămânând doar o icoană, intactă și strălucitoare, care o înfățișa pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus în brațe.

Verticalitatea

Să facem acum un mare salt în timp, de vreo 200 de ani, din 1740 până în 1956. Atunci, în timpul mandatului legendarului Pedro Zaragoza Orts, a fost aprobată noua planificare urbană a orașului, care urma să fie reproiectat ca destinație pentru petrecerea timpului liber, cu străzi largi, clădiri înalte cu spații verzi generoase și facilități moderne, cu o reconfigurare a plajelor. Asta a fost baza prosperității orașului.

Și acum, vă rog să rețineți ceva: timp de 30 de ani, NIMENI din autoritatea publică nu a intervenit asupra planului. L-au respectat întocmai, pas cu pas. Abia în 1986, și în timpul mandatului lui Manuel Catalán Chana, i-a fost încredințată arhitectului Juan José Chiner Vives misiunea de a updata PUG-ul (planul general de urbanism), însă principiul s-a menținut: Benidorm, orașul vertical creat pentru petrecerea timpului liber.

Astăzi, Benidorm este orașul cu mai mulți zgârie-nori pe cap de locuitor din lume și e pe locul doilea în clasamentul numărului de zgârie-nori pe metru pătrat, după Manhattan. Dacă o să credeți că e un clasament doar așa, de sanchi, că e clasat pe primul loc pentru că sunt puțini locuitori ș.a.m.d., vă-nșelați. Din punct de vedere al numărului de zgârie-nori de peste 140 de metri, Benidorm este al doilea oraș spaniol, după capitala Madrid și Barcelona.

Poate e suficient acest argument: în acest moment, în Benidorm sunt 26 de clădiri cu o înălțime de peste 100 de metri, iar majoritatea clădirilor au între 75 și 100 de metri înălțime. Mărturisesc că atunci când vezi aici o clădire turistică cu mai puțin de șase etaje te oprești să o fotografiezi – eu n-am reușit asta, n-am văzut!

Vă prezint și un clasament al celor mai înalte cinci clădiri din Benidorm: cea mai înaltă clădire rezidențială din Europa, InTempo (47 de etaje, 200 de metri) este urmată de cel mai înalt hotel de pe continent, Bali III (52 de etaje, 186 de metri – proiectat de arhitectul Albacete Antonio Escario) și de La Torre Lúgano 2 (43 de etaje, 158 metri), iar apoi de Neguri Gane (43 de etaje, 148 de metri) și de El Edificio Kronos (“doar” 41 de etaje și 140 metri). Le-am văzut pe toate (nici n-ai cum altfel), sunt impresionante nu doar prin înălțime, ci și prin arhitectura futuristă.

Ce e bine

În primul rând plajele. Aproape perfecte. Nisipul (extrem de fin, alb, fără nicio piatră sau scoică sau algă) și Mediterana sunt perfecte la Benidorm. Singurul incovenient care aparține de natură e lipsa pădurilor de pini care delimitează plajele mediteraneene din țările insulare. Acest incovenient e suplinit însă de locație (în fața unui golf parcă desenat de un artist talentat, apărat de lanțurile muntoase care o protejează de vânturile sudice și de frigul nordic) și de climă (semi-aridă, cu temperaturi semnificativ mai mari decât în restul coastei, cu o briză care temperează senzația de căldură și încălzește apa marină). Nu e cel mai frumos loc, dar cu siguranță e cel mai bun loc din Mediterană unde am făcut baie/plajă vreodată. Aici triunghiul apă-plajă-climă are un echilibru perfect. Nu insist acum asupra acestui subiect, îl voi aborda într-un episod viitor al jurnalului de călătorie.

Nu plouă aproape deloc, sunt peste 3.000 de ore de soare pe an, iar temperatura medie anuală este de 18,9 ° Celsius. Vara, temperaturile sunt de 28-34° Celsius, iar la apus are loc efectul de „noapte tropicală” (cu minime termice de peste 20 ° Celsius). Repet, însă, nu simți o căldură deranjantă, de aceea aici nimeni nu doarme înaintea orei 2 (până și autobuzele publice circulă regulat până la ora 1.30) și nu doar restaurantele, puburile, cluburile sau barurile sunt pline, ci și promenadele și plajele.

E un oraș gândit pentru ca turistul/vizitatorul să se simtă bine. E un loc care nu te agasează cu aproape nimic și în care aproape toți angajații publici și privați (cei din industria horeca) sunt extrem de atenți la nevoile turistului care e pus pe un soi de piedestal. Plajele sunt mai curate decât drumurile, orașul e luminat ca o metropolă, siguranța e asigurată (poți să-ți lași lucrurile pe plajă și să pleci câteva ore, le vei găsi tot acolo).

Orașul e extrem de friendly (prietenos), cu multiple spații de joacă și alte facilități pentru copii, dar și cu facilități care țin seama de necesitățile vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități. Toți oamenii sunt egali pare aici nu doar un slogan, ci o practică.

Fără legătură, doar cred că merită consemnat. Înainte de Placa de la Senyoria, undeva la capătul promenadei care te-ndrumă spre Castel, e un loc special: o arteziană luminată (nimic excepțional până acum) unde se adună peste 100 de porumbei… albi. Doar porumbei albi. Localnicii o și numesc Fâtâna porumbeilor albi (aveți o fotografie și de acolo, cea cu fetița care aleargă printre ei).

Ș-acuma, dacă vă gândiți că e scump, că de aia se poartă spaniolii frumos, aflați că… nu e. E chiar mai ieftin decât destinația Grecia (sigur, cu excepția numită drum, care nu mai e în puterea spaniolilor din Benidorm) sau Portugalia (considerată cea mai ieftină țară dezvoltată din UE).

Ce e… ciudat

Oraș marin, Benidorm are cei mai puțini pescăruși dintre toate locurile similare pe care le-am văzut. Practic, aici sunt o raritate. Mediterana aici e lipsită de alge și pești (mă refer la cei din apropierea țărmurilor, des întâlniți în alte locuri populate de lângă mări sau oceane). Palmierii nu se veștejesc (sunt cei mai frumoși și sănătoși pe care i-am văzut), de fapt nu se veștejește nicio plantă, pare că au găsit climatul perfect.