JURNAL DE CĂLĂTORIE – Spania: Costa Blanca, bikini și Pedro Orts, vizionarul care a creat Benidorm

ZIUA 1. Drumul nostru spre coasta cu nisipuri albe a Mediteranei a început pe El Altet, cum numesc localnicii aeroportul Elche de lângă Alicante, principala poartă aeriană a provinciei Valencia. Dacă pleci dintr-o urbe cu aeroport românesc nefuncțional de câțiva ani, ajuns în El Altet nu poți să nu te-ntrebi cât poate copleși „Adolfo Suarez” din Madrid (Barajas), cel mai mare aeroport al Spaniei, dacă acesta, și el un colos futurist din oțel și sticlă, cu două terminale, a-nghițit anul trecut 13,7 milioane de pasageri și pare atât de spațios încât îți dă șansa să nu te simți o furnică dintr-un mușuroi deși ocupă, totuși, un onorabil loc 15 în clasamentul dimensiunii aeroporturilor spaniole.

Metamorfoza unui loc…

Din El Altet ne-am îndreptat către “acolo unde oamenii nu dorm” (Benidorm), orașul insomniacilor, cea mai vizitată stațiune turistică a Europei și al treilea cel mai vizitat oraș de pe bătrânul continent, un loc încă studiat de strategii în economie turistică pentru a înțelege cum un fost sat locuit de pescari săraci s-a transformat într-o jumătate de secol într-un magnet turistic cocoțat pe podiumul industriei, după două uriașe capitale și metropole (Londra și Paris).

Cum a fost metamorfozat un sat pescăresc, care începea să fie părăsit de localnici în urma accentuării sărăciei anunțate de falimentul celei mai mari fabrici de pește, într-un oraș numit azi „Manhattanul Europei” (sau „Beniyork”), fiind pe locul 1 în lume în clasamentul celor mai multe construcții înalte (de peste 10 etaje) în raport cu numărul de locuitori și pe locul 2 la nivel mondial (după New York) în privința numărului de “zgârie-nori” pe metru pătrat?

Cum au devenit pescarii aceia arhaici și tradiționaliști, care până la jumătatea secolului trecut capturau încă tonul migrat din Atlantic printr-o tehnică maură (almadraba – presupune instalarea în apropierea coastei a unui labirint de plase), strategi și vizionari ai turismului? Asta e o întrebare la care unii mai caută răspuns, timp în care Benidorm continuă să fie cea mai importantă destinație de vacanță din Europa, cu peste 4 milioane de vizitatori pe an. Însă înainte de a vi-l prezenta pe pionierul strategiei „de aur” (pentru că nu-mi plac generalizările și pentru recunoașterea meritelor ar trebui să fie implementată în modul nostru de viață), vă invit să înțelegem trecutul.

Benidorm, în trecut

Zona numită azi Costa Blanca (o fâșie cu nisipuri aproape albe, botezată așa la de piloții care o tranzitau) a fost traversată în preistorie de romani și de strămășii cartaginezi, de otomani și barbari, de pirați, însă cei care s-au stabilit pentru prima dată în actualul Benidorm au fost maurii, care au și botezat actualul oraș (în arabă are semnificația „Fiul lui Dorm”).

În perioada medievală (la jumătatea secolului al XIII-lea), regele creștin din Majorca și Valencia, Jaume I Conchistadorul, un descendent al Casei de Aragón, a cucerit regiunea în 1245, iar Benidorm a devenit oficial administrat, ca întreaga zonă, de altfel, de amiralul cunoscut în 1325, când amiralul-baron Don Bernat de Sarrià, unul dintre cavalerii de încredere ai regalității (el este cei care a dispus creștinarea localnicilor, maurii care au refuzat fiind îndepărtați).

Istoria modernă a Benidormului, însă, este legată de fiul unui fost navigator sărac, Pedro Zaragoza Orts, crescut de bunica sa și purtat în copilărie de tatăl său în călătoriile acestuia prin lume. Reîntors în Benidormul natal după moartea tatălui său, Pedro Orts, intră în politică într-un moment în care mica urbe era într-un regres economic catastrofal. Devine primar în 1950 și timp de un an elaborează un vizionar plan de modificare din temelii a strategie de dezvoltare urbană, cu accent pe turism.

Deși în zonă existau câteva mici hoteluri, mai degrabă niște hanuri învechite, Orts a luptat împotriva vremii și celor care conduceau destinele țării, fapt pentru care arhiepiscopul de Valencia, Marcelino Olaechea, a încercat să-l excomunice, iar șefii militari ai Gărzii Civle, tradiționaliști înfocați, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-l opri. Orts și-a continuat, însă, planul, eliminând (în 1959) o hotărâre arhaică ce interzicea purtarea bikini-ului pe plajele orașului, a creat un festival internațional de muzică care l-a lansat, printre alții, pe Julio Iglesias, dar, mai ales, a oferit facilități investitorilor pe care i-a atras în zonă cu cele patru plaje cu nisip alb.

A asigurat fiecărei noi clădiri edificate o suprafață de teren de agrement (care face imposibilă aglomerarea construcțiilor), a gândit faleza, promontoriul de la Rincon de Loix, în vârful Sierra Helada, a păstrat locurile de agrement curate și verzi pentru a menține și extinde plajele (se spune că în Benidorm se cheltuie mai mult pentru curățenia plajelor, decât pentru cea a străzilor). Omul ăsta e cel care a creat Benidormul.

Poate sunt suficiente două aspecte pentru a înțelege că un om, un singur om, chiar și atunci când ceilalți îi sunt împotrivă, poate schimba, din temelii, un loc: cu mai puțin de un an de moartea sa (în 2008), la 84 de ani, Orts a absolvit Facultatea de turism a Universității din Alicante, considerând că e nevoie mereu de perfecționare. Al doilea aspect: atât de iubit era Orts, încât și astăzi, la comemorarea sa, în Benidorm se păstrează, oficial, două zile de doliu. În memoria vizionarului care le-a schimbat viețile.

Astăzi, în Benidorm sunt peste 600 de baruri, 300 de restaurante, 160 de cluburi și puburi, 150 de cafenele. Orașul are vreo 73.000 de locuitori, dar și… 350.000 de rezidenți aproape permanenți, cea mai mare parte dintre ei, britanici. Și e în continuă dezvoltare, se construiește în draci, hoteluri de la 20 de niveluri în sus (aici există peste 1.000 de camere de hotel de cinci stele, iar unitățile de cazare au grad de ocupare, real!, de 85%, tot timpul anului, suficient?) – aici, de altfel, există și cel mai înalt hotel din Europa, Bali (patru stele), ridicat la 350 de metri deasupra Mediteranei cu 52 de etaje.

Cam atât acum, vă las să vă delectați cu imaginile orașului care stă pe plaje până la… miezul nopții.