MUREȘ – Despre „dragostea mercantilă” dintre un negustor bătrân și o adolescentă vândută de tatăl său cu 10.000 de lei și-o căruță cu doi cai

FAPT REAL. Ce pasiuni, ce iubiri, ce patimi, ce tranzacții, ce șoapte, ce drame s-au consumat în Mureșul interbelic! Și ce investigații complexe, interogatorii, „reclamațiuni” și confesiuni au stârnit acestea :).

msnews readuce la viață o întâmplare reală, petrecută în anul 1934 și redescoperită dintr-o fericită (putem spune asta?) întâmplare: fascinanta poveste a unei iubiri de două zile dintre bătrânul negustor Froim Goldștein din Deda și o tânără în vârstă de 15 ani, frumoasa Deneș Rojica, fostă slujnică-n casa pădurarului Dănilă Moldovan din Stânceni.

Froim, cel „amorezat lulea”

În perioada interbelică, la poalele Călimanilor, acolo unde Mureșul iese zbuciumat din defileul Toplița – Deda, numele Goldștein zicea ceva. Adică… impunea, nu glumă. Și nici nu putea fi altfel, negustorul de origine evreiască reușind să strângă avere mare din comerțul ambulant pe ruta Reghin – Toplița, pe care-o parcurgea cu conștiinciozitate de metronom cu căruța-ncărcată de toate cele, dar „în special cu rachiuri și pietre de scăpărat” – pen’ că atunci, pe la 1934, focul se isca cu amnarul și dacă iască uscată mai aveau oamenii, iar amnarul nu era un obiect consumabil, de cremene aveau nevoie toți. Și de rachiu, evident – de necondamnat: cu ce să-ți amorțești serile lungi de iarnă dacă nu cu licoarea vândută de negustorul Froim, direct din căruță?

În fine, dar să lăsăm comerțul și s-ajungem la tranzacționarea iubirii, că ăsta ziceam că-i subiectul poveștii. De fiecare dată când se-ntorcea din periplul său de „comersant cu state vechi”, arhiva care păstrează cât o mai putea povestea asta spune că Froim poposea în casa pădurarului din Stânceni, un anume Dănilă Moldovan. Motivul era unul singur, „frumoasa slujnică Rojica, o țigancă” (astăzi se utilizează termenul „romă”, însă, departe de orice gând discriminatoriu, vom păstra termenul arhaic, pentru savoarea poveștii). La doar 15 ani împliniți, Rojica avea aceeași vârstă cu a fiului negustorului evreu, dar amorul nu ține cont de buletin.

Așa că, într-o zi, pe când se afla împreună cu stăpânul Rojicăi, pădurarul Dănilă, în casa fratelui acestuia (Ion Moldovan), Froim Goldștein l-a chemat la o discuție pe țiganul Piry Deneș, tatăl vitreg al tinerei fetei și i-a mărturisit acestuia că, deși căsătorit și bătrân, s-a amorezat lulea de Rojica. Ca-ntre speculanți, Piry Deneș i-a spus lui Goldștein că el n-are nimic împotrivă s-o ducă pe fată (mai ales că, înnebunit de iubirea ce i-o purta Rojicăi, evreul își bătuse nevasta și o izgonise împreună cu băiatul său de acasă), însă a fixat un preț: 10.000 de lei, căruța și cei doi cai ai negustorului. Prețul ar fi fost cerut pe considerent că, chipurile, Froim Goldștein ar fi putut s-o bată, s-o lase însărcinată sau s-o izgonească pe Rojica, așa cum făcuse cu soția sa.

N-o să credeți, dar s-a redactat un contract de mână în care au fost înscrise condițiile tranzacției prin care Rojica îi revenea lui Goldștein și chiar s-a băut aldămașul, în prezența martorilor (frații Moldovan). Apoi, Froim a luat fata și a plecat cu ea acasă.

Ancheta din Stânceni

Câțiva săteni, care au auzit tărășenia, l-au informat pe vajnicul șef de post, așa că jandarmul satului a demarat o anchetă. La început, Froim a negat totul, dar până la urmă a recunoscut: „Am cunoscut-o pe Rojica, de care, să spun drept, cât sunt de bătrân, m-am amorezat lulea. Era servitoare la el (n.mea, la pădurarul Dănilă Moldovan), iar într-o seară, când ne aflam strânși toți la Moldovan Ion (eu, stăpânul său și tatăl vitreg), le-am spus focul. Le-am cerut să-mi dea pe Rojica. Tatăl a vrut, dar mi-a cerut hârtie de mână prin care să-i garantez cu 10.000 de lei, caii și căruța mea în caz c-o gonesc sau dacă rămâne gravidă. Am făcut hârtie, am băut aldămașul, am luat fata și am plecat. Am trăit cu ea două zile și două nopți, iar a treia zi a plecat. Nu știu unde, am auzit că pe la Toplița.”.

Aceasta este declarația lui Goldștein, luată de șeful postului de jandarmi din Stânceni, care apoi a deschis o anchetă. Presa vremii a consemnat că acest caz „a produs o mare senzație și e viu comentat, iar șeful postului de jandarmi îl anchetează cu toată străjnicia pe Goldștein, având în vedere aspra pedeapsă a articolului 458 din noul Cod, în care e încadrat.”

Nu știu ce a pățit Froim Goldștein cel „amorezat lulea”, părăsit și apoi „anchetat cu străjnicie” – presa vremii a abandonat subiectul, luându-se cu altele mai politice sau mai administrative -, dar mi-ar plăcea să cred că bătrânul negustor Goldștein, care și-a consumat amorul în doar două zile ș-apoi a rămas și fără ibovnică și fără bani și fără cai și fără căruță, a învățat ceva din întâmplarea asta, repet, una reală, consumată în anul de grație 1934 pe actualul teritoriu al județului Mureș.

Cătălin VISCHI