NEPUTINȚA UNUI SISTEM – Eșecul reciclării: se cere închiderea stației de sortare a deșeurilor din Sighișoara pentru că… nu are ce sorta
ANALIZĂ. Simplificat, știrea-i asta: firma care administrează stația de sortare a deșeurilor din municipiului mureșean Sighișoara a cerut administrației locale să-i aprobe închiderea stației. Sau s-o gestioneze administrația publică, să se spele pe cap cu ea. Pentru că business-ul e în pragul falimentului.
Înainte de a zâmbi ironic și nepăsător, se cuvine o analiză a unui neputinței sistemice a reciclării deșeurilor în România, stare generalizată, și a impactului acesteia asupra fiecăruia dintre noi. Urmează un studiu de caz: Sighișoara.
- Actorii
Stația de sortare a deșeurilor din Sighișoara e gestionată de firma municipalității, Ecoserv Sig SRL (administrată de directorul Gheorghe Maior), fostul Serviciu Public de Gospodărie.
Ca orice struțo-cămilă creată de o administrație publică locală, firmei i s-a dat în gestiune tot ce nu s-a putut (sau nu s-a vrut) da altcuiva, astfel că sereleul răspunde de sortarea deșeurilor, dar și de întreținerea zonelor verzi, a parcărilor, a drumurilor, a piețelor, ba chiar și a circulației rutiere și a băncilor din parcuri, sau a spălătoriilor și atelierelor de reparații auto. Deci face de toate, așa că n-a surprins pe nimeni că i s-a virat și sarcina sortării deșeurilor.
În primele cinci luni ale anului 2019, firma a înregistrat la stația de sortare a deșeurilor o pierdere financiară de aproape 100.000 de lei (din banii orașului). De ce? Pentru că operatorul care colectează gunoiul în zonă, Schuster Ecosal SRL, nu duce deșeuri la stația de sortare (cel mai probabil, pentru că acesta nu e colectat selectiv, deci îl duce direct la depozitul de deșeuri, așa cum îl colectează, cu deșeuri reciclabile și nereciclabile amestecate).
Firma Schuster Ecosal este administrată de Maria Andreescu-Strava pentru proprietarii Saubermacher România SRL (cu 85,5%) – controlată de grupul austriac Saubermacher Dienstleistungs AG, înființat în urmă cu 40 de ani de Hans Roth (inițial, compania a purtat denumirea Roth Umweltschutz GmbH) – și alți trei asociați (fiecare cu participațiuni de 4,8%).
Conform contractului cu Municipalitatea Sighișoara, până la sfârșitul anului 2020 trebuie să recicleze 50% din masa totală a deșeurilor colectate din oraș. Sigur ăsta-i un vis irealizabil. Urmează argumente…
- Faptele
În ianuarie 2019, la intrarea în vigoare a-nimeni-nu-mai-numără-câta-lege care obligă la colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor (Ordonanța de Urgență 74/2018), Schuster Ecosal (operator de colectare a deșeurilor în Sighișoara) a dus la stația de sortare a deșeurilor aproape 324 de tone. Început în trombă.
Apoi… s-a fâsâit totul. În februarie au mai fost duse la stația de sortare 2,24 tone, în martie 0,72 tone, în aprilie nu s-a mai dus NIMIC (0,0 tone), iar în mai 8,32 tone. Din cantitatea asta s-au valorificat deșeuri sortate de… 18.909 de lei. Adică nimic. S-a valorificat vreo 4% din deșeurile primite și… pauză.
De ce pauză? Pentru că din februarie, văzând că Schuster Ecosal nu mai livrează deșeuri, șefii firmei municipalității au retras oamenii trimițându-i să lucreze în alte servicii ale firmei, păstrând doar administratorul stației, doi oameni la cântar (că poate-poate, totuși, mai aduc ăia ceva) și trei paznici (știți, să nu se fure).
Rezultatul a fost acesta: în primele 5 luni ale anului 2019, stația de sortare a municipiului Sighișoara a vândut deșeuri sortate de aproape 19.000 de lei. Financiar, a realizat venituri de 74.148 lei și a cheltuit din banii orașului 174.086 lei, înregistrând o pierdere de aproape 100.000 de lei.
Ce a provocat atâta pierdere, în contextul în care oameni nu mai sunt, iar deșeuri nu se mai aduc? Păi, ne explică șeful firmei municipalității, Gheorghe Maior: „Din cauza necolectării selective a deșeurilor primite la stația de sortare (în repetate rânduri fiind aduse în stație resturi vegetale, resturi de materiale de construcție, mobilier uzat etc.), benzile instalației și utilajele folosite s-au uzat, necesitând reparații și chiar înlocuiri periodice, ceea ce a generat costuri mari”.
Simplificat, firma care administrează stația de sortare acuză firma care operează colectarea deșeurilor că acestea nu sunt colectate selectiv. Știm, România este și trebuie să rămână pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor, care se face în proporție de sub 10% și căreia i s-a impus ca până în 2020 să recicleze 50% din deșeuri (conform specialiștilor consultați de msnews, nici măcar Germania nu a cunoscut un asemenea salt).
- Cum ar trebui să fie
Să ne îndreptăm puțin atenția și asupra sistemului de management integrat al deșeurilor din Mureș. Pe hârtie, aproape totul e roz. Ar trebui să funcționeze. Nu funcționează. Deloc. De ce? Niciunul dintre actorii implicați (de la producătorul de deșeuri – cetățean, firmă, instituție – și până la operatorul care colectează deșeurile, la primar sau la șefii firmelor care gestionează depozitul central de la Sânpaul) nu respectă strategia.
Nimeni nu colectează selectiv (nici n-ai cum, nu există containere diferențiate), operatorul care ridică deșeurile ar trebui să le ducă (gata selectate de cetățean/firmă/instituție) la stația de sortare, unde acestea ar trebui să le stocheze pe categorii și să le comercializeze reciclatorilor, iar la Sânpaul ar trebui să ajungă doar deșeurile așa-numite umede (resturi nereciclabile folosite, printre altele la fabricarea compostului și a altor produsse economice generatoare de profit).
În fapt, fiecare aruncă totul de-a valma, operatorul duce gunoiul amestecat la Sânpaul, ura și la gară! Adică, nu. Nu la gară, întâi la casierie, pentru că nerespectând normele de reciclare impuse de UE, România plătește anual (prin fiecare administrație în parte) sume imense sub formă de amenzi de neconformare. Pe nimeni nu pare să intereseze asta.
Cătălin VISCHI
