PE GHEAȚA POLITICĂ – Despre scandalul imnului secuilor, o bună ocazie ratată

2
252

OPINIE. Mare tam-tam iarăși că ungurii, pardon, secuii, fac bot! Pe scurt, naționala de hochei a României a jucat cu cea a Ungariei, iar românii au pierdut și, conform tradiției, la finalul meciului, s-a cântat imnul Ungariei. Până aici, totul conform uzanțelor, nimic neobișnuit și nesuportabil, chiar dacă neconvenabil. Baiul e că imediat după intonarea imnului Ungariei suporterii unguri și români secui au cântat imnul secuilor împreună cu jucătorii secui din echipa României. E tot un fel de tradiție a jucătorilor care compun cea mai mare parte a echipei naționale a României.

 

Of, coechipierii români, 3 la număr, au simțit că e ceva suspect și s-au dus la vestiare. Ca sportivi, au toată încrederea în coechipierii lor secui, după cum a recunoscut chiar căpitanul echipei, Daniel Trancă. Doar că nu au vrut să participe la acest act săvârșit în mod consecvent, de teamă că la mijloc ar putea fi vorba de un act de trădare națională (partea finală a frazei doar se subînțelege, nu e o certitudine). Dacă ei au fost doar circumspecți sau cu temeri privitoare la consecințele politice ale faptului, s-au găsit imediat politicieni, ca ministrul PSD-ist Grindeanu, să reacționeze vehement în spirit ce se vrea patriotic. S-au mai trezit lezați fundamentalistul Tănasă de la AUR și alții de aceeași teapă. Aceștia au semnalat imediat trădarea națională, pericolul secesionismului etc.

 

Presa a rostogolit subiectul, astfel încât „la firul ierii” s-a propagat facil ideea unei noi sfidări a ungurilor prin secuii care provoacă autoritățile române cu cântece, afirmații sau declarații tendențioase ori agresive. Și UDMR a profitat instant de subiect pentru a bifa electoral, cu atât mai mult cu cât oficiali din cadrul Federației Române de Hochei și ai COSR au reacționat tot marcați de fobii etnice.

 

Am urmărit de la bun început subiectul și dezvoltările lui ulterioare, astfel că pot acum trage niște concluzii. Pot deci spune că jucătorii etnici români au ratat o bună ocazie de a demonstra spirit democratic și colegial. Decât să plece la vestiare ca și când coechipierii le-ar fi niște străini sau, mai grav, dușmani, puteau să rămână alături de ei și să-i aplaude după ce și-au cântat imnul. În primul rând, ar fi demonstrat astfel că le respectă etnia, limba și cultura și că diferențele dintre ei nu le alterează în vreun fel relația din cadrul echipei. Apoi, ar fi dat dovadă de  spirit colegial, fairplay și, mult mai mult, ar fi arătat tuturor că formează împreună o echipă și că în numele sportului colaborează loial dincolo de diversele perturbări politice ori ideologice venite din afara sportului. Într-un spațiu cultural tolerant, vindecat de obsesii xenofobe, ar fi fost doar un gest normal. Cred că și cei mai radicali membri ai galeriei maghiare le-ar fi transmis pentru o astfel de atitudine un salut amical.

 

Din păcate, n-a fost să fie, iar odată intrat subiectul pe mâna impostorilor politici, a ieșit scandalul cunoscut deja. Grindeanu, Tănasă, Tánczos și formațiunile politice din care fac parte își savurează cu cinism procente pentru care n-au avut mai nimic de făcut.

 

Călin CRĂCIUN

 



ATENȚIONARE! * Articolele de pe acest site sunt proprietatea autorului msnews.ro și sunt protejate de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conținutul fiecărui articol poate fi preluat în limita a 500 de caractere, cu citarea sursei și inserarea vizibilă a link-ului către articolul respectiv. În caz contrar, autorul textului preluat fără respectarea condițiilor se va adresa instanțelor de judecată. Vă mulțumim pentru înțelegere.

2 COMENTARII

  1. Tănasă și Tanczos sunt fiecare în oala lui, numai că oalele se aseamănă foarte mult, lucru insesizabil pentru cine nu e eliberat din întunericul fobiilor de care vorbeam și al neputinței de a înțelege relația dintre frază și context.