Roșia Montană: istorie îndelungată și recunoaștere internațională
ISTORIE. Roșia Montană, o localitate cu o istorie milenară, este atestată documentar din 6 februarie 131, atunci când romanii au înființat aici un oraș minier sub numele de Alburnus Maior, în timpul domniei lui Traian. Situată în județul Alba, în centrul Munților Apuseni, această localitate a fost loc de extracție pentru metale prețioase încă din antichitate, atrăgând atenția istoricilor și arheologilor din întreaga lume.
Localitatea se află la poalele Munților Metaliferi, la 80 km de Alba Iulia și la doar 15 km de Câmpeni, fiind străbătută de râul Roșia, cunoscut pentru bogăția sa minerală. Culoarea roșiatică a apei, care a inspirat denumirea comunei, provine din mineritul intensiv care a durat peste 2000 de ani, lăsând o amprentă deosebită asupra peisajului și economiei zonei.
De-a lungul istoriei, Roșia Montană a fost recunoscută nu doar pentru resursele sale minerale, ci și pentru patrimoniul său cultural. În 2016, localitatea a fost inclusă pe Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO, iar în 2021 a obținut statutul de Patrimoniu Mondial. Totodată, datorită activităților miniere care amenință integritatea zonei, Roșia Montană a fost listată în rândul Patrimoniului Mondial în pericol, ceea ce interzice orice activitate minieră viitoare.
Roșia Montană a jucat un rol important și în evoluția istorică a României. Aici s-au desfășurat evenimente semnificative, incluzând revoluția din 1784, când casele localnicilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca, și activitățile lui Avram Iancu în timpul revoluției din 1848. De asemenea, localitatea a fost locul de naștere al Iuliei Faliciu, soția lui B.P. Hasdeu și mama poetei Iulia Hașdeu.
În ceea ce privește turismul, Roșia Montană are un mare potențial. Accesibilă din toate direcțiile și situată într-un cadru natural deosebit, localitatea ar putea deveni o destinație atractivă pentru turiști. Din păcate, controversatul proiect minier a întârziat dezvoltarea turismului, proiectele turistice fiind practic abandonate.
Activitățile economice din zonele înconjurătoare, cum ar fi turismul rural, creșterea animalelor, culegerea fructelor de pădure și prelucrarea lemnului, au demonstrat deja că pot fi soluții viabile de dezvoltare pe termen lung pentru comunitățile locale.
Roșia Montană nu este doar un loc bogat în istorie și tradiție, ci și o localitate care ilustrează provocările și oportunitățile cu care se confruntă România în promovarea dezvoltării durabile și protejarea patrimoniului cultural și natural. Cu sprijinul comunității și al autorităților, satul românesc poate fi reinventat și revitalizat, transformându-se într-o poveste de succes care să inspire generațiile viitoare.
