Scrisoarea uitată
LOVE. Căutând printre lucrurile din casă, într-un sertar am găsit o scrisoare îngălbenită de timp. Am luat-o în mână ușor , cu grijă parcă cu teamă să nu o distrug și am deschis-o. Înăuntru, pe o hârtie de o calitate , cu o caligrafie impecabilă cineva a scris :
“Draga mea Alina
Un simplu mesaj de Paște, „Sărbători fericite!” te-a adus în viața mea. Mi-ai zâmbit și mi-ai spus doar atât, nimic mai mult. Nu știu de ce, cum și mai ales de ce tu . Mi-a plăcut zâmbetul tău, privirea ta curată, bucuria ta de a trăi.
„Nu voiam să mai iubesc, dar m-am îndrăgostit de tine.” Acesta a fost începutul unei călătorii tumultuoase în lumea sentimentelor. Am încercat să mă împotrivesc, să-mi înăbuș sentimentele și să ignor acele fluturi în stomac care îmi aminteau neîncetat de prezența ta. Cu toate acestea, inima mea a refuzat să asculte și m-am trezit căzând tot mai adânc într-un abis al iubirii pentru tine.
Dar, așa cum adesea se întâmplă în viață, ceea ce ne dorim cel mai mult este adesea ceea ce nu putem avea pentru totdeauna. „Nu voiam să te pierd, dar tu ai plecat.” Durerea despărțirii a fost copleșitoare și am simțit că sufletul meu este sfâșiat în bucăți. Am luptat să te păstrez alături de mine, dar am înțeles că uneori iubirea înseamnă să-i dai drumul și să-i permiți celuilalt să-și urmeze propriul drum.
A urmat o perioadă de durere și de vindecare, în care am încercat să mă regăsesc pe mine însămi în absența ta. „Apoi nu as fi vrut să te uit, dar m-ai ajutat.” În ciuda durerii pe care ai adus-o în viața mea, am realizat că experiența noastră m-a învățat multe lucruri despre mine însămi și despre natura iubirii. Am învățat că uneori, pentru a ne vindeca, trebuie să lăsăm în urmă ceea ce ne doare cel mai mult.
În viețile noastre, uneori ne găsim în mijlocul unui conflict interior atunci când inima noastră refuză să asculte ordinele rațiunii. Acest lucru se întâmplă când ne confruntăm cu sentimente pe care nu le putem controla, indiferent cât de mult ne-am strădui să le respingem sau să le acceptăm. Experiența mea personală m-a învățat că uneori este mai bine să ne lăsăm pur și simplu purtați de fluxul inimii, indiferent cât de tulburător ar putea fi acest drum
În final, îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat că sunt mai puternic decât credeam și că pot trece peste orice obstacol. „Ai grijă de tine!” Aceste cuvinte devin acum o dorință sinceră, fără resentimente sau regrete. Îmi doresc doar să-ți găsești fericirea și pacea interioară, așa cum am făcut și eu. Astfel, închid acest capitol al vieții mele cu inima ușoară și cu încrederea că viitorul aduce întotdeauna lumini mai strălucitoare, indiferent cât de întunecat ar putea părea prezentul.
Cu drag al tău…nu, cu drag acel care a fost al tău.. Ioan
Ce frumoasă erai, copilă. Sper să fi fericită…
14 ianuarie 1924 “
Am așezat-o ușor la loc în plic și l-am pus înapoi în sertar. Apoi am observant că aceea scrisoare nu fusese niciodată expediată și că cineva , undeva se stinsese poate, fără să afle vreodată cât de mult a fost iubită cu adevărat.
