Casă românească

SENTIMENT – De ce mi-a fost dor de România …

Casă românească

DORUL ZBOARĂ, LASĂ INIMA AMARĂ. Limba română este un cântec pe care am uitat să-l cânt deși îi știam versurile…
Nu știi cât de mult îți iubești țara până nu o părăsești. Sună clișeistic… dar pentru mine a sunat a trezire la realitate.
Viața m-a dus departe de casă, în locuri unde n-aș fi visat vreodată să ajung și unde, conștient sau nu, am căutat similaritate în tot ce știam de mic copil. De la gusturi culinare până la aroma aerului când plouă, de la zâmbete sau priviri, la culori, dar mai ales emoții.
Am copilărit cu tălpile goale, la bunici, pe pământul viu. Am crescut în cel mai ecologic mod posibil iar asta a devenit parte din ADN-ul meu. Copil fiind îmi imaginam cum într-o zi voi trăi în “Țările calde”, unde e vară tot anul (asociind probabil vara cu vacanța mare, deci o viață liberă si fără griji) dar ceea ce aveam să aflu mult mai târziu a fost cel puțin interesant.

Prima mea călătorie mai lungă a fost în Tailanda, Bangkok. O lume atât de diferită de tot ce știam și totuși atât de încântătoare pentru un suflet iubitor de cunoaștere. Sunt un om deschis și am îmbrățișat cu drag experiența iar la început nici gând să mă întorc în țară.
Într-una din plimbările mele pe străzile orașului, străzi parcă rupte din filmele SF dar cu thailandezi, am văzut într-o curte un domn spălându-și mașina. Această imagine banală (și totuși în ochii mei atât de românească) mi-a trezit în suflet un gol pe care nu-l cunoscusem până atunci și m-a proiectat înapoi în copilăria dulce, vara, deși nu știu nici acum care a fost mai exact detaliul care m-a pornit. A fost pur și simplu o imagine familiară mie, în inima Bangkok-ului care era orice numai familiar nu.
Am înțeles atunci că drumul meu prin țările acestea (super)străine va fi unul presărat cu doruri care mai de care mai interesante, mai revelatoare și de-a dreptul copleșitoare.

Apoi am locuit în Singapore, iar acolo dorul de casă m-a perpelit în cel mai nemilos mod. Poate pentru că eram mult prea departe sau poate pentru că, pur și simplu era totul mult prea nou, prea diferit si lipsit de emoția aceea atât de vitală mie. Mi-a lipsit enorm să gândesc și să comunic în limba romană, să simt trecerile anotimpurilor cu toate stările lor, sa mănânc o roșie de grădină, o pâine cu sana sau untură cu ceapă. Și unde mai pui că umor ca al nostru – nicăieri.
După aproape șase ani în Asia am realizat că oricât de mult îmi doresc să explorez lumea, Romania este și va fi întotdeauna locul unde mă simt întreagă, unde găsesc inspirație; locul unde mă întorc să-mi sedimentez cunoașterile dobândite peste mări și țări.

Am fost întrebată de mai multe ori decât mi-aș fi dorit să răspund, de ce am ales să mă întorc acasă… În primul rând, pentru că e acasă, pentru că ce mă leagă de România este mai puternic decât orice experiență nouă dobândită altundeva. Aici am ocrotirea părinților mei, a limbii materne, aici găsesc oameni cu același suflet care-și iubesc țara necondiționat. Mi-a fost dor de pământul meu, un pământ cu o energie cum nu mi-a fost dat să găsesc nicăieri.
Astfel că mi-am propus să-i găsesc pe acești români care n-ar da România pe nimeni și nimic și să le fac cunoscută povestea, prin condei și imagini.
Dacă îi cunoașteți, vă invit să-mi scrieți pe adresa de e-mail contact@briena-mare.com


Briena Mare – fotograf

1 comment
  1. Bravo! Foarte frumos! Sentimentul ca tu te simti întreagă il am si eu acum cu voi aproape! ❤️ Succes in tot ce faci, puiul meu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole

Articole Similare