Tradiția mărțișorului: semnificația legării șnurului în copac și misterul puțin cunoscut de către români
CULTURĂ. 1 Martie marchează un moment special pentru români, marcând începutul primăverii și fiind asociat cu numeroase tradiții și obiceiuri încărcate de semnificație. Printre acestea se numără și purtatul mărțișorului, un mic obiect cu șnur alb și roșu, care se prinde, de obicei, în piept. Acest obicei datează încă din perioada dacilor și este strâns legat de natură și de renașterea ei în această perioadă a anului.
Una dintre tradițiile asociate mărțișorului este legarea șnurului în copac. Acest gest simbolic marchează renașterea naturii, fertilitatea și legătura dintre om și mediul înconjurător. În perioada dacilor, se credea că mărțișoarele au puteri de protecție solară și erau purtate până la înflorirea copacilor, apoi agățate de crengile acestora.
Obiceiul de a lega mărțișorul în copac poate fi considerat o adaptare a unor practici din antichitate, când ofrande erau aduse zeilor sau spiritelor naturii pentru a asigura protecția și bunăstarea. Astăzi, agățarea mărțișorului în copac continuă să fie o formă modernă a acestei tradiții antice, menită să atragă binecuvântările naturii.
Copacii înfloriți devin astfel simboluri ale începutului primăverii și ale renașterii naturii, iar legarea mărțișorului în crengile lor marchează acest moment important. De asemenea, acest obicei este asociat cu atragerea prosperității și fertilității în viață și în recolte.
Există și interpretări care asociază acest obicei tradițiilor precreștine și cultului naturii, considerând copacii sacri și venerându-i în diferite moduri. Astfel, legarea mărțișorului în copac ar reprezenta o formă de respect și comunicare cu spiritele sau cu forțele naturii.
