Alfabetul iubirii

LOVE. Viața nu se scrie doar cu fapte. Se scrie cu litere. Cu fragmente de oameni, de trăiri, de alegeri care au avut un nume. Și fiecare nume, odată, a fost o literă.
Iubirea nu se măsoară în timp. Nici în reciprocitate. Ci în urme. Unele mai adânci, altele abia vizibile. Dar toate… vii.

A – A fost un început. Sau poate o revelație. N-am știut de când, dar am știut că e acolo. Iubirea. Fără etichetă. Fără garanții.Deși…dacă ar fi după tine e doar un gol pe care l-am umplut eu cu sufletul meu.
B – A ales alt drum. Viața bună, liniștea, poate siguranța. Și e bine. Nu toate iubirile sunt destinate zbuciumului.
C – Cine ai fost, de fapt? Tu? Sau ce am proiectat eu în tine? De ce cred că ești totul când tu te lupți să îmi demonstrezi că ar trebui să te consider că nici măcar nu ești?? Pentru că poate am ales să fi totul??
D – Nu cred că am greșit… dar parcă nu mai contează. A fost ceva acolo. Sau am crezut doar eu?
E – Tu nu mi-ai aparținut niciodată. Dar asta nu m-a împiedicat să te iubesc cu întreaga ființă.
F – Ai fost o confuzie frumoasă. Un „simțit” care n-a devenit niciodată realitate.
G – Ai fost formă fără fond. Frumos, dar gol. Sau poate plin, dar nu pentru mine.
H – Poate prea mult. Poate eu prea puțin. Și totuși, am existat acolo, pentru o clipă.
I – Tu ai fost speranța. Iubirea. Infinitul. Mai știi? ❤️„I” – a mea, dar niciodată cu adevărat.Sau… poate nu a expirat timpul?
J – Nu am avut un „de ce”. Și niciun „cum”. Doar un „nu”.
K – Eram lângă tine. Și totuși, între noi era un zid. Ridicat din nesiguranțele tale. Sau poate ale mele. Dar știu că sunt ACOLO. Am răbdare! Am promis!
L – N-ai înțeles ce ți-am dat. Și-ai pierdut ceva. Dar nu m-ai pierdut cu totul.
M – Ai fost tot. Și apoi ai plecat. Alegând altceva. Mulțumesc. Chiar și pentru sfârșit.
N – Cu tine e complicat. Ai fost și ai dispărut. Ai iubit și ai fugit. Sper că ți-e bine.
O – Numele tău încă îmi vrăjește gândurile. Ai lăsat urme pe care nu vreau să le șterg.
P – Rară. Așa cum doar lucrurile irepetabile pot fi.
R – Ai fost nebunia mea frumoasă. Cu tine totul ardea. Chiar și liniștea.
S – Prea fragilă pentru lumea asta. Dar cu o lumină în tine cum rar am văzut.
T – Ești TOTUL. Nici nu mai trebuie să spun mai mult.
U – Nu am aici o poveste. Dar poate o voi scrie. Într-o zi.
V – Ești o amintire. Dureroasă, dar luminoasă. Și rămâi.
X – Ar fi culmea să nu fi acea nisterioasă X…dar așa-i că zâmbești acum știind că TU ești?
Z – Ai fost prea intensă. Sau poate eu am fost prea nepregătit. Dar te-am iubit. Cu tot ce-am avut.

Și poate… vă iubesc pe toate. Pe fiecare. Într-un fel unic. FELUL MEU UNIC. Pentru că fiecare ați fost o literă din alfabetul meu. Iar eu… un cititor care a învățat să trăiască, literă cu literă.