19 martie- Ion Barbu: 130 de ani de la nașterea scriitorului și matematicianului
OMAGIU. Ion Barbu, pe numele său real Dan Barbilian, este una dintre cele mai importante personalități ale literaturii și matematicii românești din perioada interbelică. Născut la 19 martie 1895, în Câmpulung-Muscel, Ion Barbu este cunoscut atât ca poet, cât și ca matematician, fiind un reprezentant de seamă al modernismului literar românesc.
Barbu a urmat studiile primare și gimnaziale în orașele Câmpulung, Daminești, Stâlpeni și Pitești, iar apoi a continuat la Liceul „Gh. Lazăr” și Liceul „Mihai Viteazul” din București. A studiat matematica la Facultatea de Științe a Universității din București, unde a obținut licența în 1920. Ulterior, a obținut o bursă de studii în Germania, unde a lucrat la Gottingen, Tübingen și Berlin, specializându-se în matematică sub îndrumarea unor profesori de renume. A obținut doctoratul în matematică în 1929, sub conducerea lui Gheorghe Țițeica.
În paralel cu activitatea sa științifică, Ion Barbu a devenit un important poet și publicist al vremii sale. Debutul său literar a avut loc în 1918, în revista „Literatorul”, cu poezia „Ființă”. În perioada interbelică, Barbu a publicat numeroase poezii și articole în reviste de prestigiu, cum ar fi „Sburătorul”, „Umanitatea” și „Cuvântul liber”. În 1930, a publicat volumul său de referință, „Joc secund”, care a marcat și sfârșitul carierei sale poetice. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „După melci”, „Isarlâk”, „Riga Crypto și lapona Enigel” și „Uvedenrode”.
Ion Barbu a fost, de asemenea, un critic literar acut, având o poziție distinctă față de noile curente poetice din perioada respectivă. A publicat articole polemice în reviste literare, precum „Ideea europeană” și „Vremea”, abordând teme precum evoluția poeziei lirice românești și analiza lucrărilor unor autori contemporani, precum T. Arghezi și Ș. Cioculescu.
În plus, Barbu a avut o mare legătură între geometrie și poezie, considerându-le complementare în viața sa. El spunea că, acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă un orizont vast, plin de cunoaștere și imaginație.
În 1950, Ion Barbu a fost implicat într-un proiect important: traducerea operei lui William Shakespeare în limba română. A tradus primele două acte din „Viața și moartea regelui Richard al III-lea”, traducere ce a fost publicată postum în 1964.
Ion Barbu a fost distins cu Premiul „Gheorghe Lazăr” al Academiei Române pentru realizările sale în matematică. A fost numit post-mortem membru titular al Academiei Române în 1991, iar în 1961, la vârsta de 66 de ani, a murit la spitalul „Vasile Roaită” din București și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.
Ion Barbu rămâne un simbol al excelenței în domeniul literaturii și matematicii românești, iar 130 de ani de la nașterea sa reprezintă un prilej de a-i celebra contribuțiile remarcabile în ambele domenii.
