20 aprilie 1841 – Primul roman polițist din lume a văzut lumina tiparului: “Crimele din Rue Morgue”, scris de Edgar Allan Poe.

ANIVERSARE. „Crimele din Rue Morgue” (în engleză The Murders in the Rue Morgue) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată inițial în revista Graham’s Magazine din 1841. Ea a fost recunoscută ca prima povestire polițistă. Poe se referă la ea ca una dintre „poveștile de raționament”. Două lucrări care prezintă unele asemănări cu povestirea lui Poe sunt Das Fräulein von Scuderi (1819) de E.T.A. Hoffmann și Zadig (1748) de Voltaire.

Poe și-a intitulat inițial povestirea „Murders in the Rue Trianon”, dar a redenumit-o pentru a o asocia mai bine cu moartea. „Crimele din Rue Morgue” a apărut pentru prima dată în numărul din aprilie 1841 al revistei Graham’s Magazine la care Poe lucra ca redactor. El a fost plătit cu 56 de dolari în plus pentru ea – o sumă neobișnuit de mare; el fusese plătit doar cu 9 dolari pentru „CCĂorbul”. În 1843, Poe a avut ideea de a tipări o serie de broșuri cu povestirile sale intitulate The Prose Romances of Edgar A. Poe. El a imprimat doar una, „Crimele din Rue Morgue”, care a cuprins în mod ciudat și povestirea satirică „Omul făcut bucăți”. Broșura s-a vândut pentru 12,50 cenți. Această versiune a inclus 52 de schimbări față de textul original din Graham’s, inclusiv noua replică: „The Prefect is somewhat too cunning to be profound”, o schimbare față de originalul „too cunning to be acute”.„Crimele din Rue Morgue” a fost, de asemenea, retipărită în colecția de povestiri ale lui Poe editată de Wiley & Putnam și denumită pur și simplu Tales. Poe nu a participat la selectarea povestirilor care au fost incluse în acel volum.

„Continuarea” lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a fost „Misterul lui Marie Rogêt”, serializată pentru prima dată în decembrie 1842 și ianuarie 1843. În ciuda faptului că a primit subtitlul „A Sequel to «The Murders in the Rue Morgue»”, „Misterul lui Marie Rogêt” are puține elemente comune cu „Crimele din Rue Morgue” în afară de includerea lui C. Auguste Dupin și a desfășurării acțiunii tot la Paris.[34] Dupin a reapărut în „Scrisoarea furată”, pe care Poe a considerat-o „probabil cea mai bună dintre povestirile mele de raționament” într-o scrisoare din iulie 1844 către James Russell Lowell.

Manuscrisul original al povestirii „Crimele din Rue Morgue” care a fost folosit pentru prima sa tipărire în Graham’s Magazine a fost aruncat într-un coș de gunoi. Un ucenic de la birou, J. M. Johnston, l-a găsit și l-a lăsat tatălui său pentru păstrare. Acesta a fost ținut într-o carte muzicală, supraviețuind la trei incendii ale casei înainte de a fi cumpărat de George William Childs. În 1891, Childs a prezentat public manuscrisul achiziționat, împreună cu o scrisoare care explica istoria ei, la Drexel University. Childs a donat, de asemenea, 650 de dolari pentru finalizarea noului monument funerar al lui Edgar Allan Poe din Baltimore, Maryland în 1875.

„Crimele din Rue Morgue” a fost una dintre primele lucrări ale lui Poe care a fost tradusă în limba franceză. Între 11 iunie și 13 iunie 1846, traducerea franțuzească „Un meurtre sans exemple dans les Fastes de la Justice” a fost publicată în La Quotidienne, un ziar din Paris. Numele lui Poe nu a fost menționat, iar mai multe detalii, inclusiv numele străzii (Rue Morgue) și a personajelor principale (Dupin a devenit Bernier) au fost schimbate. La 12 octombrie 1846, o altă traducere necreditată redenumită „Une Sanglante Enigme” a fost publicată în Le Commerce. Editorul revistei Le Commerce a fost acuzat de a fi plagiat povestirea din La Quotidienne. Acuzarea a mers la proces și dezbaterea publică a adus numele lui Poe în atenția publicului francez.