23 mai – Ziua Mondială a Broaștelor Țestoase
SĂRBĂTOARE. 23 Mai – Ziua Mondială a Broaștelor Țestoase, a fost marcată inițial în anul 2000, când American Tortoise Rescue a denumit-o prima dată ca fiind ziua mondială a acestei specii.
Țestoasele sunt reptile ce aparțin ordinului Chelonieni, care trăiesc pe Terra de aproximativ 220 milioane de ani. Acestea au o putere grozavă de adaptare extraordinară, dar din nefericire au ajuns o specie pe cale de dispariție. Viața acestei specii de broaște depinde foarte mult de mediul în care trăiește, care-și pune amprentă asupra temperaturii lor corporale și a duratei de viață. Ele nu pot supraviețui frigului și nici căldurii excesive, de aceea, schimbările de temperatură, frecvente la oră actuală în lume, le scurtează media de viață.În plus, și oamenii au intervenit în evoluția speciei, când au început să le vâneze și le găsească diverse utilizări, fie ca animal de companie, fie izolate în grădini zoologice. Broaștele țestoase nu au fost vânate numai pentru carnea lor, pentru ouăle lor deosebit de gustoase, cât și pentru carapacea lor sau folosite în diverse industrii.
Cea mai grea broască țestoasă din lume la ora actuală este broasca țestoasă pieloasă LUTHUL (Dermochelys Coriaceea). Aceasta are o greutate de 700 Kg și o lungime de 2-3 m. Ea înoată cu viteza unui atlet în cursa de 100 m și trăiește numai în apele marine.
Pe coasta Cubei a fost găsită în anul 1937 o broască țestoasă gigant, cu o lungime de 4 m și în vârstă de peste 500 de ani, ceea ce presupune că trăia încă de pe vremea când Columb a descoperit America.
Puterea de regenerare a broaștelor țestoase este impresionantă. În cazul în care carapacea le este arsă sau rănită profund, refacerea ei durează mai puțin de doi ani.
În România, trăiește în pădurile și regiunile de stepă din Oltenia, Banat și Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt țestoasa de uscat bănățeană sau țestoasa lui Hermanni (Testudo hermanni) și țestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un țest format din 2 părți:
– carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat)
– plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă)
Ele sunt unite pe laturi, lăsând două deschizături prin care ies capul și membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele posterioare și coada. Țesutul este format din plăci osoase bine sudate, acoperite de plăci cornoase Coastele și vertebrele sunt concrescute cu carapacea. Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie. Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale șopârlei, există două fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Masculul se deosebește vizibil de femelă, în general prin dimensiunea cozii care este mai mare la mascul și a plastronului care la mascul este concav. Țestoasele sunt animale greoaie, care se deplasează încet din cauza conformației și a țesutului. Cele patru membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu degete scurte, prevăzute cu gheare. Se hrănește cu ierburi sălbatice, fructe, insecte, melci și viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Respirația și înmulțirea este la fel ca la șerpi și șopârle.
Hibernarea ideală este între 3 și 9° Celsius, cu o umiditate cuprinsă între 70 și 90%.
