31 octombrie – Ziua Arhivelor Naţionale
ISTORIE. Ziua Arhivelor Naţionale este sărbătorită anual pe 31 octombrie, amintind de ziua în care, în 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de înfiinţare a Direcţiei Generale a Arhivelor Statului din Bucureşti, reunind Arhivele Statului din Ţara Românească şi Moldova sub autoritatea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Din 1996, această instituţie poartă numele Arhivele Naţionale ale României.
Pentru a marca acest moment, pe 31 octombrie 2024, la ora 15:00, „Salonul Cerchez” al Muzeului Naţional Cotroceni a găzduit vernisajul expoziţiei „Casa Regală şi Arhivele Statului”. Evenimentul, organizat de Arhivele Naţionale în parteneriat cu Muzeul Naţional Cotroceni, este deschis publicului până pe 8 decembrie 2024 și expune documente de stare civilă, acte de studii, schiţe ale palatelor regale, albume de fotografii și diplome, unele dintre acestea fiind prezentate publicului pentru prima dată, conform informaţiilor de pe site-ul oficial al Arhivelor Naţionale.
Până în secolul al XIX-lea, arhivele erau legate de cancelariile domneşti şi păstrate de autorităţi ecleziastice sau dregători boierești. Mănăstirile, printre primele locuri de depozitare a documentelor, conservau atât arhive religioase, cât și laice. În 1775, Arhiva Mitropoliei Bucureştilor deţinea inclusiv acte particulare.
Regulamentele Organice ale Ţării Româneşti şi Moldovei din 1831-1832 au pus bazele unei administrări moderne, care a inclus înfiinţarea oficială a arhivelor ca instituţie. În Ţara Românească, Arhivele Statului au fost fondate la Bucureşti în mai 1831, iar în Moldova la Iaşi în ianuarie 1832, avându-i ca directori pe Iordache Rasti și Gheorghe Asachi. Aceste arhive erau în subordinea Departamentului Treburilor din Lăuntru (Ministerul de Interne) în Ţara Românească și Logofeţiei Dreptăţii (Ministerul Justiţiei) în Moldova.
În 1862, Cuza a unificat aceste instituţii, numindu-l pe Grigore Bengescu ca primul director general al Direcţiei Generale a Arhivelor Statului din Bucureşti, cu scopul de a separa documentele istorice de cele cu utilitate practică. În 1872, un nou regulament a oficializat această organizare, așa cum este consemnat în volumul „Istoria României în date”.
