38 de ani de la semnarea Tratatului de la Schengen, privitor la suprimarea controalelor la frontierele europene
TRATAT. Spațiul Schengen („Tratatul de la Schengen”) este o zonă de circulație liberă în Europa, conformă cu Acordul de la Schengen.
Renunțarea la controale vamale la frontierele comune dintre Franța, Germania de Vest și țările din comunitatea Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg) a fost inițiată de președinții François Mitterrand (Franța) și Helmut Kohl (Germania de Vest). Tratatul a fost semnat în localitatea Schengen din Luxemburg, localitate situată la punctul de întȃlnire al Franței, Germaniei și Beneluxului, cu o valoare simbolică geografică, în nucleul geografic al celor 5 state semnatare. Tratatul, cunoscut ca „Schengen I“, a fost semnat la bordul vasului „Princesse Marie-Astrid“ ancorat în Schengen, la malul rȃului Mosela.
Statele membre ale acestui spațiu au eliminat (sau vor elimina) controalele pentru persoane la frontierele dintre ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără prezentare de acte de identitate și fără opriri pentru control.
Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen. Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania și Țările de Jos, care și-au deschis între ele granițele la 26 martie 1995. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au și implementat. Într-un moment istoric, la 21 decembrie 2007, nouă state, majoritatea din centrul și estul Europei, și-au deschis granițele, astfel încât pentru prima dată este posibilă călătoria liberă peste fosta Cortină de Fier.
Din Spațiul Schengen fac parte și Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda, care nu sunt membre ale UE. În același timp, Regatul Unit și Irlanda, țări membre ale Uniunii Europene (Regatul Unit până la data de 31 ianuarie 2020), au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor.
Statele membre ale Acordului de la Schengen care totodată sunt membre ale Uniunii Europene Bulgaria și Cipru respectiv statele care sunt doar membre ale Acordului, dar nu ale UE, Elveția și Liechtenstein, nu au început încă să aplice prevederile acordului, dar urmează să o facă în viitor. Cetățenii lor se pot aștepta în continuare la controale de graniță între țările lor și țările vecine.
Cu excepția Bulgariei, Ciprului și României, toate celelalte state membre sunt deja membre la Spațiul Schengen. Spațiul Schengen înglobează peste 400 de milioane de locuitori pe o suprafață de 4.312.099 km2.[1] Fac astăzi parte din Spațiul de libertate, de securitate și de justiție european. La 8 decembrie 2022, miniștrii europeni de Interne au aprobat aderarea Croației cu 1 ianuarie 2023 și au respins cererile Bulgariei și României.
Cafenea la Baarle-Nassau (Țările de Jos), chiar la frontiera cu Belgia. Frontiera dintre cele două state din grupul Schengen, în acest caz Tarile de Jos („NL”) și Belgia („B”), este marcată pe sol.
În pratică, spațiul Schengen numără, în fiecare zi, până la 3,5 milioane de traversări ale frontierelor interne de către persoane.
Spațiul Schengen dă cetățenilor dreptul de a fi turiști până la trei luni într-un alt stat membru, posedând o carte de identitate sau un pașaport în curs de validitate.
Când trăiesc în alt stat membru, acești cetățeni au aceleași drepturi ca și cetățenii statului gazdă.
