9 aprilie 1860 – Povestea celei mai vechi înregistrări sonore
ISTORIE. La 9 aprilie 1860, în laboratorul său din Paris, Édouard-Léon Scott de Martinville a realizat un moment de pionierat în istoria sunetului. Cu ajutorul unui dispozitiv numit fonautograf, Scott de Martinville a efectuat o înregistrare sonoră care a devenit cea mai veche înregistrare cunoscută până în prezent.
Fonautograful, creat de Scott de Martinville, era un aparat ingenios care putea transforma sunetele în semne vizuale pe o suprafață acoperită cu fum. În timp ce sunetul era transmis printr-un corn, o membrană subțire acționa un stilou care se mișca în sus și în jos pe o suprafață acoperită cu hârtie neagră sau fum. Acest proces a generat o reprezentare grafică a undelor sonore.
Înregistrarea făcută de Scott de Martinville pe 9 aprilie 1860 a constat într-un cântec de 10 secunde, interpretat la flaut. Deși această înregistrare a fost inițial destinată doar scopurilor sale de cercetare, a devenit ulterior un punct de referință în evoluția tehnologiei sunetului.
Este important de menționat că fonautograful lui Scott de Martinville a fost considerat un precursor al fonografului, un dispozitiv inventat mai târziu de Thomas Edison. Fonograful lui Edison a permis înregistrarea și redarea sunetului pe cilindri de ceară sau plăci de zinc, deschizând calea către industria muzicală modernă și tehnologia de înregistrare audio.
Astăzi, înregistrarea sonoră realizată de Scott de Martinville în 1860 este un artefact prețios în istoria tehnologiei și a muzicii. Este o amintire a începuturilor fascinante ale înregistrării și redării sunetului, reprezentând un moment de pionierat în dezvoltarea ulterioară a industriei audio.
