Ai uitat că sunt șarpe?

MOTIVAȚIONAL. Când vezi la pământ un om care te-a rănit, îți amintești cât ai ținut la el. Tocmai atunci îți e cel mai ușor să uiți cât ți-a luat să-ți revii după ce ți-a făcut.

Într-o zi de iarnă, o femeie a găsit pe marginea drumului un șarpe aproape înghețat. S-a oprit lângă el și a văzut că abia mai mișca. I s-a făcut milă. L-a învelit în șorț, l-a dus acasă și l-a așezat lângă sobă.

După o vreme, șarpele a început să se miște. Femeia s-a aplecat să-l vadă mai bine. Atunci a mușcat-o.

— De ce ai făcut asta? l-a întrebat ea, simțind că i se stinge viața. Eu te-am salvat de la moarte.

Șarpele a privit-o și i-a răspuns:

— Femeie, ai uitat că sunt șarpe?

E ușor să spui, din afara poveștii, că femeia trebuia să treacă mai departe. Ea însă avea în față o ființă care murea de frig. A văzut că putea s-o salveze și a făcut-o. Pe mulți dintre noi exact asta ne-ar fi oprit din drum. Când vezi pe cineva la pământ, primul gând e că poți să-l ridici. Abia după aceea îți vine în minte ce s-a întâmplat ultima dată când te-ai aplecat să-i întinzi mâna.

În viață, omul care te-a rănit poate reveni cu un telefon la o oră târzie. Îți spune că are nevoie să vorbească. Îi recunoști vocea, îi auzi oboseala și, înainte să-ți amintești ultima ceartă, îți amintești de serile în care râdeați din orice. Îl asculți. Apoi îl ajuți să rezolve ce are de rezolvat. Și, aproape fără să-ți dai seama, ajungi din nou să-ți alegi cu grijă cuvintele, ca să nu se supere omul care te-a sunat fiindcă avea nevoie de tine.

Aici merită să te oprești. Ce s-a schimbat, concret, între voi? A pomenit vreodată din proprie inițiativă ce ți-a făcut? A încercat să repare ceva? Când i-ai spus că poți să-l ajuți doar până la un punct, ți-a respectat hotărârea sau a început să-ți enumere tot ce îi datorezi?

Oamenii se pot schimba. Îi poți vedea făcând asta în lucruri mărunte, în zile obișnuite. Își țin cuvântul când le-ar fi mai comod să uite. Pot să audă un „nu” fără să te pedepsească pentru el. Își asumă ce au făcut chiar și după ce le-a trecut necazul și ar fi mai simplu să lase totul îngropat. Încrederea se poate întoarce din asemenea gesturi, făcute de mai multe ori, în timp.

Uneori, cel mai greu e să accepți că ai vrut și tu ceva când i-ai deschis ușa. Ai sperat că, văzând că i-ai fost alături tocmai când îi era mai greu, va înțelege în sfârșit cât ai ținut la el. Poate ai așteptat o scuză pe care n-ai primit-o niciodată. Iar când ți-a spus „știam că pe tine mă pot baza”, ai auzit în cuvintele acelea mai mult decât spusese el.

Poți să ajuți un om într-o seară grea și să lași întâlnirea să se încheie acolo. Poți să-i răspunzi la telefon și să-i spui, la final, că ai nevoie în continuare de distanță. E o hotărâre pe care ai dreptul s-o iei chiar dacă omul e dezamăgit, chiar dacă îți amintește de vremurile bune și chiar dacă o parte din tine ar vrea să le mai trăiască o dată.

Dacă povestea asta ți-a adus în minte pe cineva, amintește-ți și ziua în care ai hotărât să te îndepărtezi. Ce se întâmplase? Ce îți promiseseși atunci? Meriți să-l asculți și pe omul care erai în ziua aceea. El știe cât te-a costat să închizi ușa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole

Articole Similare