Americanii își păstrează telefoanele mai mult timp, iar economia începe să simtă efectele. Tehnologia învechită taie din productivitate
TEHNOLOGIE. În casele multor americani, povestea lui Heather Mitchell nu este o excepție, ci o regulă tot mai comună. La 69 de ani, Mitchell încă își verifică mesajele pe un Samsung vechi de șase ani. Funcționează suficient de bine încât să nu simtă nevoia unui upgrade, iar costurile tot mai mari ale vieții transformă un telefon nou într-un lux, nu într-o prioritate. Iar ea nu este singura: potrivit datelor citate de CNBC, americanii își păstrează telefoanele în medie 29 de luni, față de 22 de luni în 2016.
Motivul principal? Prețurile în creștere, inflația și impresia că diferențele dintre generațiile de smartphone-uri sunt mai degrabă incrementale decât revoluționare. Tendința se aplică nu doar telefoanelor, ci și laptopurilor și tabletelor. Dacă dispozitivul pornește, procesează cât de cât și nu cade la fiecare două aplicații deschise, mulți îl păstrează. Cultura upgrade-ului anual – odinioară aproape obligatorie – se estompează.
Însă ceea ce pare o decizie sănătoasă pentru bugetul personal se transformă treptat într-o povară pentru companii și pentru economia americană. Potrivit unor date ale Rezervei Federale, amânarea cu un an a înlocuirii echipamentelor reduce productivitatea cu aproximativ o treime de punct procentual. Tehnologia învechită înseamnă fluxuri de lucru lente, software care nu poate rula corect și întârzieri în sarcini aparent banale.
Studiile arată că 24% dintre angajați stau peste program din cauza echipamentelor slabe, iar 88% cred că ritmul inovației interne este încetinit de lipsa hardware-ului performant. Efectele se văd și în infrastructura digitală: rețelele sunt forțate să rămână compatibile cu dispozitive lente, ceea ce încetinește întreg ecosistemul.
În timp ce consumatorii amână achizițiile, companiile sunt tot mai presate să țină pasul cu tehnologia. Deciziile individuale par prudente, dar, la nivel agregat, costul este uriaș: productivitate pierdută, întârzieri în adopția de software modern și o economie care înaintează cu frâna trasă.
Există totuși soluții. O piață second-hand reglementată, cu suport oficial din partea producătorilor, ar transforma telefoanele vechi din povară în resursă. Piese originale accesibile, extinderea perioadelor de update software și reparabilitate crescută ar putea prelungi viața utilă a dispozitivelor fără a sacrifica eficiența. În paralel, producătorii încearcă să reactiveze ciclurile de înnoire. Apple, de exemplu, a avut vânzări bune pentru iPhone 17, iar valul tehnologiilor bazate pe inteligență artificială ar putea obliga utilizatorii să facă upgrade, pe măsură ce telefoanele vechi nu vor mai putea susține calculele necesare aplicațiilor moderne.
Pentru moment însă, realitatea rămâne simplă: milioane de americani păstrează telefoanele până la ultima suflare. „Păstrez telefonul până nu mai am de ales”, spune Heather Mitchell — o frază care rezumă o tendință națională. La nivel individual, decizia este logică. La nivel economic, cumulul acestor alegeri încetinește o economie obișnuită cu inovația rapidă și cu tehnologia mereu în avans.
Între costuri, sustenabilitate și nevoia de progres tehnologic, America caută încă un echilibru. Iar până când îl găsește, dispozitivele învechite vor continua să circule, iar economia va continua să piardă pași într-o cursă globală tot mai strânsă.
