Antarctica, locul unde se găsesc cei mai mulți meteoriți
ȘTIINȚĂ. Întinderile friguroase ale Antarcticii exercită o atracție magnetică asupra vânătorilor de meteoriți, cum ar fi Maria Valdes, cercetător științific la Field Museum of Natural History și la Universitatea din Chicago. Anual, în această regiune sunt descoperite aproximativ 1.000 de roci extraterestre, culoarea lor întunecată ieșind în evidență în peisajul vast și alb.
„Antarctica, un deșert de gheață, oferă un cadru ideal pentru găsirea de meteoriți – trebuie doar să te îndrepți spre locul potrivit și orice rocă de care te împiedici trebuie să fi coborât din cer„, a remarcat Valdes, care s-a aventurat în zonă ca parte a unei echipe de expediție la sfârșitul anului 2022 și începutul anului 2023, în cadrul rolului său la Centrul Robert A. Pritzker pentru Meteoritică și Studii Polare al muzeului. În timpul expediției, echipa internațională a descoperit cinci meteoriți.
„Am dat peste o piatră maro enormă care stătea singură în mijlocul unui câmp de gheață. Era puțin mai mică decât o minge de bowling și destul de grea – 7,6 kg„, a povestit ea. „În ciuda faptului că am văzut și manipulat nenumărați meteoriți de-a lungul carierei mele, descoperirea unuia la prima mână provoacă o senzație cu totul diferită„.
Până în prezent, peste 48.000 de meteoriți au fost descoperiți în Antarctica, cuprinzând aproximativ 60% din specimenele găsite la nivel global. Format din corpuri extraterestre, cum ar fi Luna, Marte sau asteroizi mari, fiecare meteorit oferă o narațiune unică despre formarea sistemului solar.
Meteoriții, care cad la întâmplare din spațiu prin atmosfera Pământului, nu se împrăștie uniform pe continentul înghețat. În schimb, ei se acumulează în anumite regiuni datorită condițiilor geografice și meteorologice. Câmpurile de gheață albastre, în special, produc o multitudine de meteoriți. Gheața spulberată de vânt tinde să pară albastră în comparație cu zăpada din jur, expunând meteoriții odată încorporați în gheață.
Pentru a sistematiza căutarea, cercetătorii au utilizat un algoritm de învățare automată pentru a crea o „hartă a comorilor” a zonelor probabile bogate în meteoriți, pe baza a diverși factori. Deși această abordare oferă informații valoroase, trebuie să se țină cont și de parametrii locali, cum ar fi topografia și direcția vântului.
