Arca lui Noe, din nou în centrul atenției: ce se cercetează în Turcia și ce știm despre formațiunea care seamănă cu o corabie

CURIOZITĂȚI. O formațiune din estul Turciei, al cărei contur amintește de o navă, readuce în discuție una dintre cele mai cunoscute povești biblice. O nouă campanie de cercetare încearcă să stabilească ce se află sub pământ, însă descoperirea Arcei lui Noe nu a fost confirmată.

Privită de sus, formațiunea Durupınar are un aspect care poate pune imaginația în mișcare. Conturul său alungit, cu un capăt mai ascuțit, seamănă cu silueta unei corăbii. Situată în estul Turciei, în apropierea muntelui Ararat, structura a devenit cunoscută după identificarea sa în fotografii aeriene, în 1959. De atunci, a atras exploratori, cercetători și oameni convinși că aici s-ar putea afla urmele Arcei lui Noe.

Interesul a fost alimentat și de dimensiunile formațiunii, prezentată de actuala echipă de cercetare ca având aproximativ 157 de metri lungime. Susținătorii ipotezei au comparat această măsurătoare cu cele 300 de coți menționate în relatarea biblică. Comparația depinde însă de valoarea atribuită cotului, o unitate care nu avea aceeași lungime în toate culturile antice. O asemănare de proporții poate stârni curiozitatea, dar nu poate identifica singură o navă.

Subiectul a revenit în atenție odată cu anunțarea unei noi campanii de investigații. Într-un comunicat din 23 septembrie 2026, echipa Noah’s Ark Scans a precizat că a început foraje și prelevări de probe din interiorul și din exteriorul conturului. Programul este prezentat ca fiind coordonat în Turcia de profesorul de arheologie Cenker Atila, de la Universitatea Sivas Cumhuriyet, și desfășurat cu autorizații ale instituțiilor turce.

Cercetătorii implicați urmăresc să compare straturile din interiorul formațiunii cu cele din terenul învecinat. Probele ar urma să fie examinate pentru a determina compoziția minerală, conținutul organic și succesiunea depunerilor. Aceste verificări sunt esențiale, deoarece imaginile obținute prin scanări geofizice pot evidenția diferențe în subsol, dar interpretarea lor trebuie susținută prin analiza materialelor recuperate.

Promotorii proiectului au anunțat identificarea unor cavități și a unor straturi bogate în material organic. Au relatat inclusiv că un element al instalației de foraj s-a rupt după întâlnirea unui strat foarte dur, sugerând că acesta ar putea conține lemn pietrificat sau puternic mineralizat. Deocamdată, aceasta este o posibilitate avansată de echipă, care trebuie verificată în laborator. Duritatea unui material nu demonstrează că provine dintr-o ambarcațiune, iar prezența materiei organice nu dovedește existența unei construcții.

Formațiunea are deja în spate decenii de investigații și controverse. Un studiu geologic publicat în 1996 de Lorence Collins și David Fasold a explicat aspectul său prin procese naturale. Autorii au descris o structură de straturi sedimentare pliate, modelată prin eroziune, și au analizat mostre considerate de susținătorii ipotezei drept posibile componente ale navei.

Rezultatele au arătat că presupusele elemente metalice erau concentrații naturale de minerale, iar materiale prezentate drept lemn pietrificat erau roci. Studiul a oferit astfel o explicație geologică pentru mai multe dintre „dovezile” invocate la vremea respectivă. Natura poate produce contururi simetrice, muchii și forme regulate, fără ca acestea să fi fost realizate de oameni.

Noua campanie poate aduce informații suplimentare despre subsol și despre istoria locului. Pentru a susține însă existența unei nave, ar fi necesare dovezi materiale clare: lemn identificat ca atare, urme de prelucrare, îmbinări sau alte elemente de construcție, documentate și datate în contextul în care au fost găsite. Chiar și descoperirea unei ambarcațiuni antice ar ridica o întrebare separată: ce ar permite asocierea ei cu Noe?

Fascinația pentru acest loc este ușor de înțeles. Relatarea Arcei ocupă un loc important în tradiția religioasă, iar imaginea unei presupuse corăbii păstrate într-un peisaj montan are o forță aparte. Tocmai această încărcătură cere însă atenție atunci când o ipoteză ajunge să fie prezentată drept descoperire.

În prezent, Durupınar rămâne o formațiune spectaculoasă, pentru care există explicații geologice publicate și asupra căreia se desfășoară noi cercetări. Analizele anunțate pot clarifica natura materialelor din subsol. Până la prezentarea unor rezultate verificabile, afirmația că Arca lui Noe a fost găsită depășește ceea ce demonstrează dovezile disponibile.