Banca Națională a României aniversează 145 de ani de la înființare
ISTORIE. La 17/29 aprilie 1880, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 90 a Legii pentru înființarea unei bănci de scont și circulațiune, lua naștere Banca Națională a României – o instituție de credit cu rol esențial în economia națională. BNR beneficia de privilegiul exclusiv de a emite bancnote, iar capitalul său era integral românesc, deținut în proporție de o treime de stat și două treimi de persoane particulare.
Operațiunile propriu-zise au început la 1 decembrie 1880, banca fiind organizată în șapte servicii: Secretariat general, Scont, Acțiuni și fonduri publice, Fabricarea și contabilitatea biletelor, Contabilitate generală, Casierie și Control general. Pe 5 decembrie, Eugeniu Carada a fost numit director, în locul lui G. C. Cantacuzino, care demisionase.
În primii ani de activitate, BNR s-a confruntat cu provocări importante precum tranziția de la bimetalism la monometalism (1890) și retragerea statului din rândul acționarilor (1900). Cu toate acestea, instituția a avut un rol activ în sprijinirea dezvoltării economiei naționale, prin volumele semnificative de credite acordate și menținerea unor taxe de scont reduse.
Din martie 1881 au devenit operaționale primele sucursale ale BNR, iar până în 1888, cele din Iași, Brăila, Galați și Craiova aveau deja sedii proprii. Între 1880 și 1900, România a fost afectată de crize economice repetate, agravate de natura predominant agrară a economiei. Totuși, creditul bancar a continuat să se extindă.
Perioada 1900–1925 a marcat retragerea completă a statului din acționariatul BNR, care a devenit o instituție privată privilegiată, dar cu responsabilități publice. În timpul Primului Război Mondial, BNR a sprijinit financiar guvernul și a fost nevoită să se retragă cu administrația la Iași, trimițând tezaurul său la Moscova – un patrimoniu care nu a mai fost recuperat.
După război, a urmat o perioadă de consolidare monetară. Între 1921 și 1924, s-au făcut pași importanți pentru reducerea datoriei publice și întărirea rezervelor de aur. Legea din 1925 a reintrodus statul ca acționar și a prelungit privilegiile băncii până în 1960. Totodată, s-a creat un fond de lichidare a emisiunii monetare făcute pentru stat.
În anii ’20 și ’30, BNR a fost implicată în restabilirea convertibilității leului, extinderea rețelei sale în noile teritorii ale țării și reglementarea pieței bancare. În 1934, a fost înființat Consiliul Superior Bancar, organism de supraveghere a sistemului bancar. BNR a sprijinit și crearea unor instituții de credit specializat, precum Institutul Național de Credit Agricol.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, BNR a susținut efortul financiar al statului și a luat măsuri pentru combaterea inflației. A fost nevoită să emită monedă proprie în locul însemnelor monetare străine puse în circulație de autoritățile sovietice și maghiare.
După instaurarea regimului comunist, BNR a fost etatizată în 1946. În 1948 a devenit Banca RPR – Bancă de Stat, iar ulterior, în 1965, Banca Națională a Republicii Socialiste România, aflată sub controlul Consiliului de Miniștri.
După 1990, odată cu tranziția la economia de piață, BNR și-a recăpătat statutul și titulatura inițială, asumându-și rolul de bancă centrală într-un nou cadru economic și legislativ. Din 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, BNR a devenit membră a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), iar guvernatorul său, membru al Consiliului General al Băncii Centrale Europene (BCE).
În 2020, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de existență, BNR a organizat o campanie jubiliară care a inclus emisiuni filatelice, articole aniversare și prezentarea unor momente-cheie din istoria instituției. Sub deviza „Banca Națională a României – 140 de ani”, au fost evidențiate contribuțiile sale esențiale la stabilitatea financiară, dezvoltarea economiei și apărarea patrimoniului național.
Astăzi, la 145 de ani de la înființare, Banca Națională a României rămâne o instituție fundamentală pentru echilibrul economic al țării, un simbol al continuității, responsabilității și modernizării sistemului financiar românesc.
