Barkas – povestea unei legende ”muncitorești” din Est

RETRO AUTO. Printre vehiculele utilitare care au scris istorie în Europa de Est, numele Barkas ocupă un loc aparte. Nu era o mașină de viteză, nici un simbol al luxului, ci un partener de nădejde. Un cal de povară pe roți. Un martor tăcut al unor vremuri în care totul se făcea cu trudă, dar și cu un soi de bucurie simplă, aproape uitată azi.

Barkas B1000, cel mai cunoscut model, a fost produs în fosta RDG, între 1961 și 1991. Avea o formă inconfundabilă – pătrățoasă, cu faruri rotunde și un parbriz lat care-i oferea șoferului o vizibilitate excelentă. Caroseria era simplă, dar practică, gândită pentru eficiență. Exista în variante de furgonetă, dubă de marfă, ambulanță, microbuz și chiar platformă de transport. Era peste tot. În orașe, pe șantiere, la spitale, în armată. Dacă trăiai în Est, Barkas-ul era imposibil de ignorat.

Motorul era montat în față, dar tracțiunea era pe roțile din față – un lucru destul de avansat pentru acea vreme. Propulsat de un motor în doi timpi, cu trei cilindri în linie, de 1.0 litru și aproximativ 43 CP, Barkas-ul nu impresiona prin putere, dar compensa prin fiabilitate și ușurință la întreținere. Zgomotul specific al motorului în doi timpi era parte din farmecul lui: o simfonie de muncă, de dimineți reci și străzi aglomerate.

Interiorul era auster, dar funcțional. Volanul subțire, bordul simplu, schimbătorul de viteze montat în coloana de direcție – toate acestea aveau o logică practică. Șoferul nu avea parte de confortul zilelor noastre, dar avea tot ce îi trebuia ca să-și facă treaba. În spate, spațiul era generos. Încăpeau marfă, scule, oameni, povești.

Barkas era o unealtă. Dar și un companion. O mașină cu suflet, așa cum o vedeau mulți dintre cei care au crescut cu ea. Îi știai sunetul înainte să apară în colțul străzii. O recunoșteai după miros, după cum îți zdrăngănea în spate pe drumurile de țară. Și dacă te lăsa vreodată, era ușor de reparat. O cheie, o șurubelniță și puțină ingeniozitate – atât îți trebuia ca să-l pornești din nou.

Într-o lume în care mașinile devin din ce în ce mai impersonale, Barkas rămâne o amintire caldă a unui vehicul care făcea parte din familie. Nu avea pretenții. Doar își făcea treaba, zi de zi. Iar asta îl face, într-un fel, nemuritor.