Baschetul copilăriei mele

SENTIMENT. Întâmplător… sau nu, ieri seară mă aflam în Parcul Municipal cu cei mici.
La plecare, chiar înainte de a ne urca în mașină, am fost atrasă de un zgomot bine cunoscut, acela al Galeriilor Sportive aflate la un meci încins.
Spre marea mea bucurie, chiar se desfășura un meci de baschet între CSM TGM și cei de la SCM U CRAIOVA. “Perfect”, mi-am zis.

Nu mai asistasem la un meci oficial din liceu, așa că mi-am luat copilașii de mână, eu vădit mai entuziasmată decât ei, și am urcat rapid în sală.

Eu așa exaltare pură n-am mai simțit de pe vremea când eram mică. Am uitat și mi-am adus aminte. Briena copil a jucat baschet timp de șase ani, am trăit acele emoții puternice pe pielea mea, atât ca jucător, cât și ca spectator.
Și aseară, copilul meu interior a fost realmente fericit, împlinit.

Cel mai important lucru a fost însă că ai mei copii (din exterior – no pun inteded) au reușit să mă vadă atât de fericită, pentru ceva atât de simplu. Rar moment, din pacate.
De ce permitem să treacă timpul peste noi și bucuriile noastre mici? C-or fi ele mici, dar cu ele poti trece mări de traume. Fericirea copilului tău interior nu e o poveste, nu e o iluzie, nici vorbă. E un aspect serios și din pacate neglijat de prea mulți dintre noi.

Am rămas cu acea stare de împlinire sufletească, după doar cateva zeci de minute petrecute în sală, chiuind împreună cu toti cei prezenți la cate-un punct înscris de ai noștri.
Mi-am promis, din nou, c-am să mai merg!

Bravo CSM pentru victoria de aseară (75-73), sunt nespus de mândră de voi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole

Articole Similare