CAMPANIE – Soós Zoltán și-a lansat „Programul de reconstrucție a municipiului Târgu Mureș”: bonus, o poveste din insulele Vanuatu

CANDIDATUL SOÓS. … aseară (relativ) târziu, în Târgu Mureș, undeva mai sus de sediul “extremiștilor de la PMP” (cum au fost prezentați), pe strada Călărașilor nr. 18, s-a vorbit bilingv, deși poate că s-ar fi căzut ca discursurile să fie trilingve, în româno-maghiaro-bislameză. Zic c-așa ar fi trebuit, pentru că melanezienii sunt, în fond, prietenii târgumureșenilor.

Am făcut precizarea asta nu pentru localnici, firește că ei sunt extrem de informați în această privință, ci pentru cei care au fost plecați de pe planetă în ultimii 2 ani, timp în care, printre alte minunății, orașul de pe Mureș a devenit gazda singurei reprezentanțe diplomatice din România a Republicii… Vanuatu, un micuț arhipelag din sudul Pacificului (mai mic decât Zona Metropolitană Târgu Mureș).

Da, un perseverent localnic (Lorand Csaba Gál – care mă gândesc că are ceva afaceri cu scoici în Vanuatu) a reușit în diligențele sale de a deschide în Târgu Mureș celebrul Consulat General Onorific al Republicii Vanuatu, sigur, el devenind consul general, cu sediu (vă spuneam, pe Călărașilor opșpe, între extremiști și Pașapoarte), e-mail oficial și telefon (mobil, că fixurile nu se mai folosesc decât în instituțiile arhaice).

Practic, așa cum Florea e convins că e proiecția lui Dumnezeu în urbe, iar Maior e proiecția lui Florea pe Pocloș, tot așa și târgumureșeanul Gál este proiecția lui Moses în România – a lui Tallis Obed Moses, președinte al insulelor Vanuatu, un pastor prezbiterian în vârstă de 65 de ani ales ca șef al statului la mare luptă (din 16 candidați și după 4 tururi de scrutin!), după ce fostul președinte, preotul anglican Baldwin Jacobson Lonsdale, a murit în biroul prezidențial, la 68 de ani, răpus de un atac de cord (pentru că viața de președinte te consumă, iar bătrânul comunist metamorfozat în fesenist, Ion Iliescu, e doar excepția care confirmă regula).

Dar, uite, m-am luat cu vorba și-n loc de programul lui Soós Zoltán locația m-a determinat să vă spun despre melanezienii de pe insulele Vanuatu, vorbitori de bislameză, dar atât de strâns legați de târgumureșeni, nu doar pentru că au aici un consulat general ș-un consul, ci și pentru că și ei sunt trăitori într-un fost teritoriu al armoniei (o armonie care a durat până pe la începutul secolului XVII, când în arhipelag a sosit primul alb – exploratorul portughez Pedro de Queirós, convins atunci că a ajuns în Australia -, iată, câte similitudini cu Târgu Mureș Orașul Armoniei de fațadă).

Să revenim la Soós Zoltán, cel care aseară și-a inaugurat sediul de campanie (cu mult roz) în clădirea unde-ntr-o cameră de la etaj e Consulatul General al Republicii Vanuatu în România (spuneam, pe Călărașilor 18) și și-a lansat programul. Un program pe 10 ani, “pentru toți târgumureșenii”, „de reconstrucție a municipiului Târgu Mureș”, cu termene clare de îndeplinire, de unde deduci că Soós măcar nu și-a propus să confiște funcția de primar vreme de 5 mandate (ca Florea), ci doar 3 (aici cred că “doar” trebuia inclus între niște ghilimele… cred).

Soós: plusuri și minusuri

Soós Zoltán (44 de ani) e un tip simpatic, îl știți, măcar pentru că nu prea poate fi acuzat de altă neregulă în afară de apartenența la UDMR (partid etnic care a făcut posibil lungul drum spre încremenire al orașului, prin coabitarea timp de două decenii cu tutankamonikul Florea). Și are 6 copii. Și e localnic, absolvent de UBB specializat în arheologie, de 14 ani directorul Muzeului Județean.

Pare a-și fi depășit timiditatea din 2016, când a pierdut la o suprinzător de mică diferență în fața neînvinsului Florea, și, în plus față de atunci, mai are un atu: nu mai e susținut de UDMR doar de fațadă. Iar asta se simte nu doar în campania sa electorală – care e cu bani mult mai mulți, cu specialiști, cu rigoare și aduce un iz european (bine, cât de europeană este România) -, ci în atitudinea și speranța celui care le cere târgumureșenilor să „Învingem împreună!” (ăsta-i sloganul) și să „Întoarcem foaia”.

Singura problemă a lui Soós este aceeași din 2016: că vremurile nu-i permit (pentru că își dorește să câștige) să își recunoască apartenența la partid, ascunzându-se după o candidatură independentă în care nu crede nimeni. Poate alt minus al lui Soós constă în discursul pregătit strategic al celui care i se opune lui Florea, deși acesta nu mai candidează – sigur, minusul acesta este cauzat de lipsa informațiilor din interiorul cabinetului lui Florea, un om care continuă să se joace (și) cu nervii candidaților, întârziind să facă oficial anunțul că nu va mai candida, că-i ajung 5 mandate de primar, că pleacă neînvins și că Maior e soarele de pe cer.

Așa că Soós și-a început discursul de prezentare al programului (și al sediului de campanie, roz) cu: „Sunt pregătit de luptă. Pentru că va fi o luptă. De fapt, va fi un război!” – aproape că mi-am smuls dispozitivul de traducere pentru a-l privi cu atenție, dacă nu cumva n-am observat că s-a vopsit pe față-n culorile războiului, ca tribul lui Roi Mata din Vanuatu (dacă tot ne aflam în clădirea reprezentanței diplomatice a acestui stat).

În lipsa lui Florea, Soós nu se mai bate cu nimeni. Nu mai are cuceritori, doar aspiranți la cucerire, cum este și el. Așa că discursul său ar trebui restartat, pentru că Soós este (cel puțin dă impresia) un candidat european al mileniului III, nu un conflictual (ăsta a fost un sfat amical pentru copywriter-ii din staff-ul său) și de aceea pare fals, hilar atunci când încearcă poza “Mihai Viteazul cu buzduganul deasupra capului”.

Pare mai cinstit un speech axat pe ce, cum și când vrea să facă, nu pe război și inamici (i-a mitraliat scurt, ineficient și gratuit pe Benedek – PNL, Pașcan – PMP și Maior – ProRomânia, cei pe care mă gândesc că-i percepe ca principali contra-candidați în lipsa eternizatului candidat victorios Florea). Pentru că programul său e destul de bun, oamenii își doresc schimbarea (până și Florea s-a săturat el de el în funcția de primar), așa că războiul (deși așa a fost pregătit, cu un lider toxic pentru oraș, cum este Florea) trebuie băgat în sertar (se mai întâmplă-n campanii să muncești degeaba, nu e musai să folosești toate armele pregătite, dacă acestea nu sunt necesare).

Ce vrea să facă

Programul lui Soós Zoltán a fost făcut, după cum a afirmat, de aproape 10.000 de oameni (c-a vorbit cu mulți) și vizează reconstrucțiea orașului Târgu Mureș, pentru ca „până în 2030, Târgu Mureș să ajungă între orașele de top”. Cum vrea să facă asta? Aducând în oraș bani, ordine și cele două să genereze o viață mai bună pentru cetățeni.

Programul are 100 de puncte/proiecte pentru următorii 10 ani. Printre propunerile concrete pe termen scurt: 3 parcări supraterane din oraș în primii 4 ani (prima în 2 ani, în spatele Teatrului Național, cu 500 de locuri, încă una lângă Mureș Mall, cu 400 de locuri, a treia neprecizată), construirea unui parc tehnologic în fosta fabrică de cărămidă, începerea centurii orașului prin nord-vest, în zona Ungheni – Nazna – Sântana de Mureș – Ernei (din bugetul local și cel județean), punerea în practică a proiectului de reabilitare a zonei pârâului Poklos (“care e o rușine acum”), îmbunătățirea sistemului de circulație rutieră, a infrastructurii de învățământ și a celei de asistență socială etc. (cei interesați, găsesc programul complet pe pagina lui web, www.sooszoltan.ro).

Din staff-ul său de campanie au vorbit (bine), prezentând punctele/proiectele la care s-au implicat direct, Márk Christian Hermann, Péter W. Szabó, Andreia Moraru și Nyulas Bernát. Nu și Péter Ferenc, liderul UDMR Mureș, prezent în asistență. Pentru că, am precizat, orașul este al armoniei de fațadă, de prezentare în fața celorlalți așa cum ar da bine și nu cum este de fapt (și n-ar trebui să fie așa). Deci, Péter a mimat că are doar statut de invitat, pentru că în dreptul lui Soós Zoltán trebuie să rămână înscrisul “candidat independent” (deși nu-i, dar ar fi putut fi dacă cei care-și doresc real schimbarea și dezvoltarea unui oraș încremenit și cenușiu s-ar implica și faptic, nu doar verbal).

Cam asta a fost povestea despre programul lui Soós, împletită roz în clădirea împărțită cu Gál consul de Vanuatu într-un început al campaniei electorale locale din Anul Domnului douăzeci-douzeci (ca să cităm prima femeie din istoria României ajunsă prim-ministru – atât am putut noi, ca nație).