Când o să ai timp, copiii tăi vor fi mari
LIFE. Muncești toată săptămâna ca să ai un weekend.Te bucuri că e vineri. Apoi duminică te gândești deja că mâine e luni.
Aștepți concediul ca să te odihnești. Îți spui că, după ce termini perioada asta aglomerată, o să ai mai mult timp pentru ai tăi. Apoi vine altă perioadă aglomerată. Și, fără să-ți dai seama, începi să trăiești de la o pauză la alta.
Ai facturi de plătit. Ai oameni care se bazează pe tine. Uneori tragi mai tare tocmai ca să le fie lor mai bine. Dar acasă, un copil vine să-ți arate un desen și te aude spunând „imediat”. Când ridici ochii din telefon, desenul e pe masă și el s-a dus la joacă. Pentru tine au trecut cinci minute. El voia să-ți vadă fața când ți-l arăta.
Așa trec multe dintre lucrurile pe care, mai târziu, ai da orice să le mai trăiești o dată. O poveste spusă pe nerăsuflate la masa de seară. O plimbare până la magazin, cu mâna copilului în mâna ta. Un prieten care trece prin oraș și îți spune că are o oră liberă. În ziua aceea, toate par atât de obișnuite încât e ușor să le amâni.
Uitându-te la o săptămână întreagă, pare că n-ai de unde să scoți timp. Uită-te la seara asta. Poate ai zece minute să stai pe covor și să vezi ce a construit copilul tău. Poate poți lua cina cu ai tăi și lăsa telefonul în altă cameră. Atât încape uneori într-o zi grea. Și pentru omul care te-a așteptat toată ziua, poate însemna mult.
Într-o zi, o să ai o seară liberă și o casă liniștită. O să poți termina tot ce ai de făcut fără să te întrerupă nimeni. Și o să-ți fie dor de vocea care te striga din camera cealaltă ca să-ți arate un desen.
Dacă te strigă azi, ridică-te.
