Carlos Alcaraz, numărul 1 mondial, l-a învins duminică pe Novak Djokovic

SPORT. Carlos Alcaraz, numărul 1 mondial, l-a învins duminică pe campionul în exercițiu Novak Djokovic într-o finală masculină palpitantă în cinci seturi și a câștigat primul său titlu la Wimbledon.
Spaniolul s-a impus după aproape cinci ore pe terenul central, câștigând în cele din urmă cu 1-6 7-6 (8-6) 6-1 3-6 6-4, și a căzut bucuros pe iarbă în semn de sărbătoare înainte de a trimite o minge de tenis în mulțime.

Jucătorul în vârstă de 20 de ani devine al treilea cel mai tânăr campion de la Wimbledon din Era Open și își adaugă un al doilea titlu major în palmares, după ce a câștigat US Open anul trecut.

Prin demonstrația sa extraordinară de atletism și îndemânare, Alcaraz l-a împiedicat pe Djokovic să o egaleze pe Margaret Court pentru cele mai multe titluri de simplu de Grand Slam din toate timpurile și pe Roger Federer la opt pentru cele mai multe titluri de simplu masculin la Wimbledon.

Dar nu a fost deloc simplu pentru Alcaraz, care a revenit de la un set în minus în fața probabil celui mai mare jucător de tenis din istorie, care evoluează la apogeul puterilor sale.

În cele din urmă, când forehandul încercat de Djokovic nu a reușit să treacă de fileu, a fost încoronat un nou campion la Wimbledon, iar Alcaraz și-a consolidat statutul de lider al noii generații de tenis masculin.

„Ei bine, este un vis devenit realitate pentru mine”, a declarat Alcaraz în interviul de pe teren după aceea. „Pentru mine, este incredibil. Așa cum am spus, este un vis devenit realitate să pot juca în aceste etape, este uimitor pentru un băiat de 20 de ani, nu mă așteptam să ajung foarte repede în astfel de situații.

„Sunt foarte mândru de mine și foarte mândru de echipa pe care o am. Munca pe care o depunem în fiecare zi pentru a putea trăi această experiență.”

Djokovic, de șapte ori campion la Wimbledon, a izbucnit în lacrimi pe teren, după ce s-a adresat copiilor săi care au urmărit finala din loja jucătorilor. „Vă iubesc”, a spus el familiei sale, după ce își felicitase deja adversarul. „Vă mulțumesc că m-ați susținut”.

O finală de neuitat
A fost finala pe care și-a dorit-o toată lumea. Tânărul talentat împotriva veteranului care urmărea istoria și care câștigase Grand Slam-uri din plăcere, asigurându-și deja două turnee majore în acest an.

Mulți se așteptau ca Alcaraz să iasă la rampă, iar Djokovic a fost pe picior de plecare, având o minge de break în primul game. Dar rezistența pentru care jucătorul de 36 de ani a devenit atât de cunoscut l-a ajutat să treacă peste pericol.

În condiții de rafale de vânt, Djokovic a pus din nou presiune pe spaniol chiar în game-ul următor, ajungând să aibă un avantaj de 40-0 și trei mingi de break. Campionul de 23 de Grand Slam-uri a transformat la a treia încercare și a reușit prima lovitură de fân a finalei.

Fiecare regrupare a fost plină de secvențe frumoase de lovituri, de la lovituri deft drop la lovituri câștigătoare puternice. Andrew Castle, comentatorul BBC, le-a reamintit telespectatorilor că ceea ce urmăreau era „real” și nu un „joc pe calculator”, atât de mare era nivelul de excelență afișat.

Experimentatul sârb a fost cel care și-a adjudecat primul set, reușind să îl despartă a doua oară pe Alcaraz pentru un avantaj de 5-0 și să își pună amprenta asupra procedurii.

Nu că Alcaraz ar fi jucat deosebit de prost – așa cum a arătat cu forehandul său excelent plasat pentru a câștiga primul game al meciului – ci doar că Djokovic a fost aproape imposibil de jucat în anumite momente. Indiferent de ce i-a aruncat Alcaraz, Djokovic a avut un răspuns – a avut doar două erori neforțate în primul set și l-a asigurat în doar 34 de minute.

Sarcina în fața lui Alcaraz părea aproape insurmontabilă chiar și într-o fază atât de timpurie a meciului. La urma urmei, Djokovic a câștigat toate cele 77 de meciuri de pe tabloul principal de la Wimbledon după ce a câștigat primul set.

Cu toate acestea, un Alcaraz reînnoit a câștigat primul game al setului al doilea, iar ceea ce a urmat a fost ceea ce ne-am obișnuit să așteptăm de la spaniol: lovituri bombastice cu pumnii, aplauze puternice și încredere. Cu toate acestea, mereu neutralizator, Djokovic a arătat de ce este un veșnic câștigător de Grand Slam, făcând un break înapoi pentru a se trage în al doilea frame.

Cu Andy Murray, ultimul om care l-a învins pe Djokovic pe Terenul Central, în 2013, privindu-l, Djokovic și-a păstrat serviciul pentru a egala setul al doilea într-un meci care a inclus un raliu de 29 de lovituri pline de lovituri bruște pentru a salva o minge de break. Djokovic și-a astupat urechea în fața mulțimii după ce a făcut acest lucru.

Și astfel, setul al doilea a ajuns în tiebreak, o sarcină descurajantă pentru Alcaraz, Djokovic câștigând ultimele 15 tiebreak-uri consecutive în Grand Slam-uri.

Fără ca nimic să îi despartă pe cei doi, un moment de strălucire – un rever în josul liniei, care l-a depășit pe Djokovic – i-a adus lui Alcaraz tiebreak-ul și setul, dar și o ovație în picioare din partea publicului.

Fanii au avut parte de un meci pe cinste.
La jumătatea setului al treilea a avut loc cel mai lung game din acest an de la Wimbledon. Un maraton de ghemuri și avantaje în ceea ce a fost un microcosmos al meciului de până acum. După aproape 30 de minute de tenis și la a șaptea sa minge de break, Alcaraz a preluat un avantaj de 4-1 și a preluat controlul setului.

Zdruncinat și în urmă pentru prima dată în meci, Djokovic a luat o pauză la baie și a petrecut aproape șapte minute în afara terenului înainte de începerea setului al patrulea.

Pauza a părut însă să-l ajute să se reconcentreze și a reușit să profite de erorile cruciale ale lui Alcaraz pentru a obține setul al patrulea și a egala scorul.

Presiunea ajunsese la punctul de rupere.
Momentul definitoriu al meciului a avut loc în al treilea game al decisivului, când Alcaraz a produs un rever de trecere somptuos pentru a-l desprinde pe Djokovic și a prelua un avantaj timpuriu.

Djokovic, de obicei imperturbabil, și-a lovit racheta de stâlpul fileului în semn de frustrare și a primit un avertisment din partea arbitrului.

De acolo încolo, publicul a aclamat fiecare punct ca și cum ar fi fost minge de meci și, pe măsură ce linia de sosire se apropia, jucătorii au produs unele dintre cele mai bune partide de tenis, Alcaraz impunându-se într-un meci care va rămâne mult timp în memorie.