Ce trebuie să știe studenții, care sunt și angajați, despre concediul de studii

STUDENȚI. Tot mai mulți studenți din România se angajează încă din timpul facultății, beneficiind astfel de un salariu și având dreptul legal la concediul de studii. Concediul de studii devine un drept pe care tot mai mulți angajați din România încep să și-l exercite. Potrivit unui studiu al Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), peste 71% dintre studenții la facultățile din domeniul IT&C lucrează deja din timpul studiilor. Conform statisticii UEFISCDI, pe locul doi se situează cei de la Științe sociale, Jurnalism și Comunicare, cu 67%. Podiumul este completat de studenții din domeniile ingineriei și construcțiilor, cu 63%. Cu procente de peste 50% mai figurează și cei de la Agricultură, Silvicultură și Științe veterinare (57%), precum și studenții de la Științe umaniste și Arte (55%).

Pentru a-și putea susține examenele, studentul angajat are nevoie de concediul de studii, pe care unii angajatori îl condiționează în diverse moduri. O situație care nu este normală, deoarece concediul de studiu este un drept legal al oricărui angajat. Acesta este încadrat sub denumirea de concediu pentru formare profesională, iar potrivit Codului Muncii, Art 154, „Salariații au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.”

Codul Muncii stabilește dreptul la concediul de studii, însă nu și plata obligatorie a acestuia. Concediul de studii fără plată se acordă la cererea angajatului dacă acesta urmează o formă de instruire la inițiativa sa. Domeniul de pregătire nu este obligatoriu să aibă legătură cu domeniul în care este angajat. Conform prevederilor, concediul de formare profesională poate fi folosit pentru examenele de promovare în instituțiile de învățământ superior și pentru examenele de absolvire. Pentru aceasta, legea permite luarea concediului în mod fracționat, adică în mai multe tranșe, pentru a acoperi sesiunile dintr-un an școlar.

Pentru a putea beneficia de acest drept, angajatul trebuie să depună o cerere cu minim o lună înainte de termenul dorit. În aceasta, trebuie să precizeze data de începere a examenelor („stagiul de formare profesională”), durata acestora, domeniul și numele instituției. Dacă aceste condiții sunt respectate, teoretic, angajatorul nu poate să respingă cererea de concediu fără plată, dar are dreptul să o facă dacă invocă faptul că absența angajatului îi prejudiciază grav activitatea. În orice situație, angajatorul trebuie să ofere o justificare. Dar legea nu precizează care sunt „motivele justificate” ale angajatorului. Așa că aprobarea pentru concediul de studii rămâne la latitudinea sa. Un lucru este cert însă – nu poate invoca motivul domeniului de studiu pentru a refuza, deoarece solicitantul plătește.

Teoretic, concediul de studii fără plată nu are o durată limită. Aceasta ar trebui stabilită prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentele interne. Dar, cum puține companii stabilesc acest aspect, durata se stabilește prin negociere directă cu angajatorul, în funcție de perioada solicitată prin cererea depusă. Asta dacă angajatul nu cere includerea duratei concediului de studii în contractul individual de muncă, respectiv la angajare.

Legea prevede că plata pentru concediul de formare profesională se acordă doar atunci când angajatorul este inițiatorul și asigură participarea la forma de instruire. De obicei, în aceste cazuri, este vorba de cursuri de specializare, programe de perfecționare pentru angajați etc. Astfel de forme sunt considerate ca făcând parte din programul normal de muncă, prin urmare sunt plătite.

Formarea profesională este o obligație prevăzută clar în Codul Muncii, care trebuie desfășurată cel puțin o dată la 2 ani, condiție aplicabilă angajatorilor care au cel puțin 21 de salariați, și cel puțin o dată la 3 ani pentru angajatorii care au sub 21 de salariați. Codul Muncii prevede însă și situația, foarte frecventă, în care angajatorii nu își respectă această obligație. În astfel de situații, salariatul poate urma, la propria sa inițiativă, o formă de instruire și poate solicita pentru aceasta un concediu plătit de până la 10 zile lucrătoare. În acest caz, trebuie depusă însă o cerere similară celei pentru concediul de studii fără plată.

Angajatorul poate pune condiții în acest caz, de exemplu, poate impune rambursarea plății dacă angajatul nu finalizează sau absolvă cursurile. Legea nu stabilește clar dacă poate fi invocată și condiția domeniului asociat de studii.

Teoretic, concediul de studii, deoarece este asimilat unui concediu fără plată, nu ar trebui luat în calcul la vechimea în muncă. Însă, Articolul 158 din Codul Muncii precizează că perioada se asimilează unei perioade efective de muncă în ceea ce privește drepturile angajatului, altele decât salariul. Mai mult, și noua Lege a pensiilor stabilește că perioadele de concediu de studii pot fi asimilate. Conform Articolului 14, salariatul poate beneficia de această prevedere dacă „a urmat cursurile de zi sau, după caz, cu frecvență ale învățământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective ori a unui ciclu de studii universitare, de formare inițială, cu condiția absolvirii acestora/acestuia cu diplomă, diplomă de licență, diplomă de master sau diploma de doctor, după caz.” Prevederea se aplică și în cazul angajaților care au absolvit mai multe facultăți.