Cei care nu dorm – oameni reali care trăiesc cu mai puțin de 2 ore de somn pe noapte
CURIOZITĂȚI. Pare un mit urban sau o scenă desprinsă dintr-un film SF: oameni care trăiesc normal, funcționează zi de zi, dar dorm mai puțin de două ore pe noapte. Fără a fi epuizați, fără a apela la substanțe, fără urmări medicale vizibile. Și totuși, acești oameni există. Sunt rari, dar reali.
Când știința se oprește și natura uimește
Majoritatea oamenilor au nevoie de 7–9 ore de somn pe noapte pentru a funcționa optim. Lipsa somnului e corelată cu o grămadă de probleme: oboseală cronică, anxietate, depresie, boli cardiovasculare, chiar scăderea duratei de viață. Așa că ideea că cineva poate trăi sănătos cu doar 2 ore de somn pe noapte pare absurdă.
Și totuși, există cazuri documentate de oameni care au această abilitate. Unii s-au născut așa. Alții au descoperit această capacitate în urma unor accidente sau evenimente medicale extreme.
Cazul lui Thai Ngoc – „Omul care nu a mai dormit de 50 de ani”
Poate cel mai cunoscut exemplu este cel al lui Thai Ngoc, un fermier vietnamez care, după un episod sever de febră în anii ’70, a descoperit că nu mai poate dormi. Deloc. A fost investigat de medici locali, apoi de echipe internaționale de jurnaliști și doctori. Nu doar că nu dormea, dar părea perfect sănătos: fizic activ, lucid, și cu o viață normală.
Ngoc spune că ar prefera să doarmă, dar pur și simplu nu mai poate. Se odihnește, dar nu intră niciodată în somn profund. În ciuda acestui fapt, corpul lui pare să fi găsit o modalitate de adaptare.
Mutanții genetici ai somnului scurt
În 2009, oamenii de știință au descoperit o genă rară – DEC2 – prezentă la indivizi care dorm în mod natural doar 4–6 ore pe noapte fără a simți oboseală. În anii următori, alte mutații genetice similare au fost identificate. Aceste persoane sunt numite sleep elite – un fel de super-oameni ai somnului. Însă ce se întâmplă cu cei care se duc și mai jos? Sub 2 ore?
Răspunsul e neclar, dar se pare că acești indivizi nu au doar o genă specială, ci și o chimie cerebrală diferită. Activitatea creierului lor în repaus e diferită: mai eficientă, mai concentrată, capabilă să atingă stări de regenerare în fragmente scurte de timp.
Ce se întâmplă în corpul lor?
Unii cercetători cred că acești oameni ating stări profunde de odihnă și refacere în perioade scurte de „somn fragmentat” – chiar și în timp ce stau cu ochii deschiși. Alții presupun că acești indivizi pot intra în micro-somnuri eficiente, pe care corpul le folosește ca „restart” metabolic.
Mai sunt și teorii mai puțin acceptate în mediul științific, dar interesante, cum ar fi aceea că unii oameni activează părți ale creierului asociate cu meditația profundă sau chiar cu stări asemănătoare cu somnul REM în timpul stării de veghe.
Întrebarea care rămâne: E un dar sau o povară?
Să trăiești cu doar 2 ore de somn pe noapte poate părea un super-putere – mai mult timp pentru muncă, creativitate, viață. Dar mulți dintre acești oameni simt și efectele psihologice ale unei vieți trăite mereu „conștient”, fără acel reset zilnic pe care majoritatea îl experimentează prin somn.
Unii ajung la limite de anxietate, alții încep să simtă că „nu mai pot opri gândurile niciodată”. Poate că somnul nu e doar o nevoie fizică, ci și o supapă emoțională – o fugă temporară din realitate.
Oamenii care nu dorm există și rămân o enigmă fascinantă pentru știință. Nu sunt zombi, nici mutanți fantastici, ci pur și simplu excepții. Ne arată că limitele corpului uman nu sunt întotdeauna absolute. Dar și că ceea ce pentru unii e un vis (mai mult timp, mai puțină oboseală) poate deveni pentru alții o provocare tăcută.
