China a descoperit rezerve de toriu care ar putea alimenta țara cu electricitate timp de 60.000 de ani
ENERGIE ALTERNATIVĂ. Sub scoarța terestră se ascunde un element cu un nume mitologic și un potențial energetic uriaș: toriul. Denumit după Thor, zeul nordic al tunetului, toriul a fost descoperit în 1828 și este un metal argintiu, prezent în cantități mici în majoritatea rocilor și solurilor. Deși este radioactiv, profilul său diferă semnificativ de cel al uraniului, prin două caracteristici esențiale: este mai abundent în natură și este considerat mai sigur de manipulat.
Cheia utilizării sale în domeniul energetic este izotopul toriu-232, un material „fertil”. Cu alte cuvinte, toriul nu declanșează singur reacția nucleară, dar poate absorbi neutroni și se poate transforma într-un material „fisil”, capabil să susțină reacția în lanț necesară producerii de energie. Tocmai acest mecanism îl face atractiv pentru reactoarele nucleare ale generației următoare.
Comparativ cu tehnologiile clasice bazate pe uraniu, energia nucleară pe bază de toriu este asociată cu câteva avantaje importante. Specialiștii vorbesc despre cantități mai mici de deșeuri radioactive cu viață lungă, un risc redus de topire a reactorului și o eficiență energetică ridicată, menținând densitatea mare de energie specifică nuclearului. Promisiunea este una ambițioasă: mai multă siguranță, cu un impact mai mic asupra mediului.
Un rol central în acest scenariu îl joacă reactoarele cu sare topită de toriu (MSR). În aceste instalații, combustibilul nuclear este dizolvat în săruri topite, nu introdus sub formă de bare solide. Acest concept permite un control diferit al reacției, o răcire mai eficientă și un design care, teoretic, reduce riscurile asociate accidentelor nucleare. Într-un astfel de ciclu, toriul ar putea fi transformat și utilizat într-un mod care maximizează extracția de energie.
Interesul pentru toriu nu este doar teoretic. În iulie 2025, autoritățile chineze au anunțat descoperirea unor zăcăminte majore de toriu, estimate la aproximativ un milion de tone, în urma unor ample studii geologice naționale. Printre cele mai importante zone identificate se află Baiyun-Obo, din Mongolia Interioară.
Evaluările făcute de cercetători au dus la un scenariu care a atras atenția comunității internaționale: dacă aceste rezerve ar fi valorificate integral prin reactoare cu sare topită de toriu, ele ar putea, teoretic, să asigure necesarul de electricitate al China pentru o perioadă de până la 60.000 de ani. Este o estimare care nu descrie un plan imediat, ci dimensiunea uriașă a potențialului energetic implicat.
Dincolo de cifrele spectaculoase, miza este una mai profundă. Toriul reprezintă ideea unei energii nucleare diferite: mai abundente, cu deșeuri mai puține și cu o arhitectură de siguranță regândită. Dacă va deveni sau nu o soluție practică pe scară largă depinde de progresul științific, de investițiile în inginerie și de deciziile politice legate de viitorul energetic.
Pentru moment, descoperirea Chinei readuce toriul în centrul discuțiilor globale despre energie și arată că tranziția energetică nu se joacă doar în zona regenerabilelor, ci și în laboratoarele unde sunt rescrise regulile nuclearului.
