Citroën CX 25 Prestige Turbo 2 – arta de a fi diferit, cu stil
RETRO AUTO. Există mașini care urlă putere, care impun prin forme agresive și promisiuni de adrenalină. Și există mașini care îți șoptesc, cu un accent franțuzesc irezistibil, că nu trebuie să fii gălăgios ca să fii memorabil. Citroën CX 25 Prestige Turbo 2 e fix genul ăsta. O limuzină din alt film, dintr-o epocă în care Citroën încă făcea ce știa mai bine: să ignore complet ce făceau ceilalți și să creeze ceva pur și simplu… franțuzesc.
Lansată în anii ’80 ca vârf de gamă al deja futuristului CX, versiunea Prestige Turbo 2 nu era doar o mașină lungă și luxoasă. Era o declarație că și excentricii pot face limuzine. Ampatamentul alungit cu aproape 28 de centimetri față de varianta standard transforma interiorul într-un mic salon parizian mobil. Scaunele din piele, spațiul generos și liniștea absolută la rulare o făceau perfectă pentru miniștri, ambasadori sau orice alt personaj care voia confort de S-Class, dar cu o doză de nonconformism.
Sub capotă, lucrurile deveneau și mai interesante. Motorul de 2.5 litri turbo, cu injecție, oferea în jur de 168 CP – nu un monstru în cifrele de azi, dar suficient cât să o împingă cu demnitate și calm pe autostrăzile Europei. Dar adevărata magie nu era în accelerație, ci în modul în care plutea. Suspensia hidropneumatică Citroën era ca un covor fermecat: absoarbe tot, planează peste denivelări și se adaptează constant. Era genul de mașină în care nu simțeai că mergi – simțeai că levitezi.
Designul? Ca o sculptură modernistă pe roți. Profilul aerodinamic, liniile fluide, stopurile ca niște tușe desenate de un artist obsedat de simetrie. Totul era diferit. Volanul cu un singur braț, planșa de bord cu butoane rotative, geamurile laterale curbate – toate păreau desprinse dintr-un film SF făcut cu stil.
Într-o lume în care totul tinde spre uniformizare, CX-ul Prestige e o lecție de personalitate. E dovada că luxul nu înseamnă doar piele fină și dotări high-tech. Uneori, înseamnă să te simți special nu pentru că ai mai mult, ci pentru că ești… altfel. Și în asta, francezii au fost întotdeauna maeștri.
