Coranul lui Uthman – manuscrisul care poartă greutatea istoriei

CURIOZITĂȚI. Există cărți care schimbă lumea și altele care o definesc. Coranul face parte din a doua categorie. Însă printre miile de copii și ediții răspândite pe glob, una se ridică deasupra tuturor – Coranul lui Uthman, manuscrisul uriaș păstrat la Moscheea Al-Hussein din Cairo. O carte sacralizată de timp, un monument al credinței și o enigmă a istoriei scrise pe pergament.

Cu o greutate de aproape 80 de kilograme și 1.087 de file din piele de animal, dintre care doar patru lipsesc, Coranul lui Uthman este considerat una dintre cele mai complete și mai vechi copii ale textului sfânt islamic. Fiecare filă, cu dimensiuni impresionante – aproximativ 48 pe 51 de centimetri – pare să respire trecutul. Nu e doar o carte, ci o relicvă vie, o punte între începuturile Islamului și lumea modernă.

Scris într-o caligrafie cufică timpurie, specifică secolului al VIII-lea, manuscrisul reflectă măiestria, răbdarea și devoțiunea celor care l-au creat. Paginile, groase și neregulate, dezvăluie modul în care întregul codex a fost gândit pentru a fi mai mult decât o lectură – un simbol vizual, o prezență. Nu era destinat recitării zilnice, ci momentelor de ceremonie, rugăciunii colective și ocaziilor în care cuvântul divin trebuia simțit, nu doar citit.

Originea exactă a manuscrisului rămâne un mister care divizează și astăzi lumea academică. Unii specialiști, precum Muḥammad Bakhit, cred că acest exemplar este chiar unul dintre muṣḥaf-urile originale ordonate de califul ʿUthmān în jurul anului 651 e.n. Alții, precum Ṣalāḥ al-Dīn al-Munajjid, susțin că ar fi fost copiat mai târziu, în timpul guvernatorului egiptean ʿAbd al-ʿAzīz ibn Marwān, între anii 685 și 705 e.n. Cert este că, indiferent de datarea exactă, manuscrisul reprezintă o piatră de temelie în istoria Coranului și în evoluția scrisului arab.

Valoarea sa este dublă: spirituală și istorică. Pentru credincioși, este o relicvă a revelației divine; pentru istorici, este o mărturie a evoluției culturale și religioase a unei civilizații. Restaurarea și conservarea lui au devenit o misiune internațională, fiind păzit cu grijă în inima Cairo-ului, acolo unde trecutul și credința se întâlnesc într-un echilibru perfect.

Mult timp, manuscrisul kufic de la Samarkand a fost considerat cel mai vechi exemplar al Coranului. Însă testele de datare cu radiocarbon au indicat perioade cuprinse între anii 775 și 995 e.n., lăsând Coranul lui Uthman într-o poziție unică – poate cea mai apropiată de momentul originar al revelației.

Privind această carte colosală, simți greutatea ei nu doar fizic, ci și simbolic. Fiecare filă, fiecare literă sculptată în pergament pare să spună aceeași poveste: timpul trece, dar cuvântul rămâne. Iar Coranul lui Uthman rămâne, fără îndoială, unul dintre cele mai prețioase marturii scrise din istoria umanității.