Cum ar putea o moleculă naturală să ajute la repararea memoriei afectate de Alzheimer
CERCETARE. O moleculă prezentă în mod natural în organismul uman ar putea juca un rol important în repararea memoriei, chiar din primele etape ale bolii Alzheimer, sugerează un nou studiu realizat de cercetători din Singapore. Descoperirea vine într-un context în care îmbătrânirea populației și anii petrecuți cu sănătate precară au devenit o provocare majoră pentru sistemele medicale.
Cercetătorii au observat că nivelul acestei molecule scade odată cu vârsta, iar suplimentarea sa pare să refacă mecanismele fine prin care neuronii comunică între ei și prin care se formează legăturile dintre experiențe și amintiri. În Singapore, una dintre țările cu cea mai mare speranță de viață, tocmai această perioadă finală a vieții, adesea marcată de declin cognitiv, a devenit un subiect prioritar de cercetare.
O echipă de la NUS Medicine a pornit de la o întrebare fundamentală: dacă biologia îmbătrânirii poate fi influențată direct pentru a preveni bolile asociate vârstei, inclusiv Alzheimerul. Într-un studiu publicat în jurnalul Aging Cell, echipa condusă de Brian K. Kennedy a identificat un rol promițător pentru alfa-ketoglutaratul de calciu (CaAKG).
Acest metabolit natural, deja cunoscut pentru legătura sa cu îmbătrânirea sănătoasă, a reușit să restabilească funcții cerebrale esențiale pentru memorie, afectate în boala Alzheimer. Mai exact, CaAKG a îmbunătățit comunicarea dintre celulele nervoase, a reparat semnalizarea slăbită dintre neuroni și a restabilit memoria asociativă — capacitatea de a lega un stimul de o amintire — una dintre primele funcții care se degradează în evoluția bolii.
„Descoperirile noastre relevă potențialul incitant al acestor compuși ai longevității în abordarea bolii Alzheimer”, a declarat profesorul Brian K. Kennedy. „Deoarece AKG este deja prezent în corpul nostru, țintirea acestor căi biologice ar putea implica riscuri mai mici și o accesibilitate mai largă.”
Într-un domeniu dominat de tratamente invazive sau cu eficiență limitată, ideea utilizării unei molecule endogene, a cărei prezență scade natural odată cu vârsta și care poate fi suplimentată, deschide o perspectivă nouă pentru protejarea creierului.
Cercetătorii privesc aceste rezultate ca pe un prim pas către o schimbare de paradigmă: tratarea bolii Alzheimer nu doar prin gestionarea simptomelor, ci prin intervenția asupra mecanismelor profunde ale îmbătrânirii care pregătesc terenul declinului cognitiv. În centrul acestei abordări se află CaAKG și promisiunea că reglarea unor procese deja existente în organism ar putea contribui la menținerea memoriei acolo unde ea începe, de obicei, să cedeze prima.
