Dacia 1301 Lux Super – Dacia ”interzisă” a nomenclaturii
RETRO AUTO. În peisajul auto al României anilor ’70, dominat de omniprezenta Dacia 1300, automobilul care începea să motorizeze o țară întreagă, a existat o versiune aproape mitologică. Nu apărea în cataloagele obișnuite, nu putea fi comandată prin relații sau liste de așteptare, nu era destinată publicului. Era rezervată unui cerc restrâns. Se numea Dacia 1301 Lux Super.
Lansată în 1970, la scurt timp după debutul modelului de bază, această versiune era, în esență, un Renault 12 produs sub licență, dar păstra un nivel de calitate superior, apropiat de standardele franceze. Într-o perioadă în care fiecare detaliu conta, iar diferențele dintre versiuni erau evidente, 1301 nu era doar o variantă îmbunătățită. Era o declarație de statut.
Caroseria era, de regulă, finisată în culori sobre – negru sau albastru închis – consolidând imaginea de automobil oficial. Nu era o mașină care să atragă prin extravaganță, ci prin sobrietate și autoritate. Pe stradă, transmitea un mesaj clar: la volan se află cineva important.
Sub capotă, motorul de 1.289 cm³ dezvolta aproximativ 54 CP, similar versiunii 1300, însă diferența nu era la performanță, ci la rafinament și execuție. Controlul calității era mai strict, iar asamblarea beneficia de componente atent selecționate. Cutia de viteze manuală în patru trepte oferea o experiență fluidă pentru standardele vremii, iar ținuta de drum rămânea una dintre marile calități moștenite de la Renault.
Interiorul era locul unde diferențele deveneau evidente. Dacia 1301 Lux Super venea echipată din fabrică cu radio – un lux aproape imposibil pentru cetățeanul obișnuit. Scaunele față erau supraînălțate pentru o poziție mai bună la volan, torpedoul avea iluminare, iar parasolarul pasagerului includea oglindă integrată. Bricheta electrică completa atmosfera de automobil „occidental”.
Elementele de siguranță și confort erau, la rândul lor, peste medie: circuit de frână dublu, oglinzi exterioare pe ambele părți, oglindă interioară cu poziție zi/noapte și instalație electrică pentru spălarea parbrizului, în locul pompei manuale de picior. În contextul anilor ’70, aceste dotări făceau diferența dintre un automobil de serie și unul rezervat elitei.
Producția a fost limitată, estimările vorbind despre câteva sute, poate cel mult o mie de exemplare. Modelul a fost retras în jurul anului 1974, pe măsură ce uzina de la Mioveni a trecut complet la producția autohtonă și a pregătit tranziția către 1310. Odată cu dispariția sa, 1301 a intrat în zona legendelor urbane.
Dincolo de specificații, mașina rămâne un simbol al contrastelor epocii. Într-un sistem care proclama egalitatea, existau diferențe vizibile și bine delimitate. Dacia 1301 Lux Super nu era doar un automobil mai bine echipat; era un indicator al poziției sociale, o linie clară între conducători și conduși.
Astăzi, puținele exemplare supraviețuitoare sunt piese de colecție. Restaurate corect, ating valori importante pe piața vehiculelor istorice. Dar dincolo de raritate, ceea ce le conferă cu adevărat valoare este povestea. Povestea unei Dacii „altfel”, a unei mașini care nu s-a dorit populară, ci exclusivă. Un capitol discret din istoria auto românească, care continuă să fascineze prin mister și simbolistică.
