De ce data Paștelui variază în fiecare an: procesul de stabilire a datei învierii
RELIGIE. Calculul datei Paștelui implică două fenomene naturale distincte, fiecare jucând un rol esențial în stabilirea acestei sărbători. Unul dintre acestea este echinocțiul de primăvară, o dată fixă în calendar care marchează începutul sezonului de primăvară. Celălalt fenomen, luna plină, este variabilă și influențează data exactă a Paștelui.
Utilizarea a două calendare diferite, gregorian și iulian (pe stil vechi), explică discrepanța în data sărbătorii între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă. Biserica Catolică se bazează pe calendarul gregorian pentru calcularea echinocțiului de primăvară, în timp ce Biserica Ortodoxă folosește calendarul iulian.
Originile sărbătorii Pascale sunt strâns legate de tradițiile antice ale renașterii naturii și ale echinocțiului de primăvară. Pentru poporul evreu, Paștele marchează eliberarea din sclavie și exodul din Egipt.
În perioada vieții lui Iisus, data Paștelui evreiesc (Pesah) era fixată în ziua a 14-a a lunii Nisan, în prima lună a anului ecleziastic iudaic. Această dată corespundea primei luni pline a primăverii conform calendarului lunar, Nisan fiind prima lună a anului ecleziastic și a șaptea lună (a opta în anii bisecți) a anului secular în calendarul iudaic. Numele „Nisan” derivă din asiro-babilonianul „nisanu”, care înseamnă „luna fericirii”. Această fixare a datei Paștelui era legată de ciclul lunar de 13 luni, în loc de calendarul solar de 12 luni folosit în prezent.
