De ce întârzie Legea salarizării și ce miză are pentru PNRR. România trebuie să închidă reforma până la 31 august
POLITICĂ. Noua Lege a salarizării pentru bugetari rămâne una dintre cele mai dificile reforme pe care România trebuie să le finalizeze în această vară. Proiectul este încă în discuții, sindicatele cer modificări, iar partidele nu au ajuns la un acord asupra formei finale. Presiunea este cu atât mai mare cu cât reforma este legată de jaloanele asumate prin PNRR, iar termenul-limită pentru închiderea acestora este 31 august 2026.
România are de îndeplinit mai multe angajamente asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, iar o parte dintre proiectele necesare au fost introduse pe agenda sesiunii extraordinare a Parlamentului, convocată pentru 11 și 12 august. Legea salarizării este însă o problemă sensibilă, pentru că orice decizie luată în acest domeniu are efecte directe asupra veniturilor angajaților de la stat și, implicit, asupra cheltuielilor publice.
Comisia Europeană arăta, în evaluarea sa din luna iunie, că reforma salarizării în sectorul public se afla încă în faza de pregătire. Bruxellesul așteaptă ca România să adopte o nouă lege în vara anului 2026, iar una dintre condițiile importante este ca noul sistem să contribuie la controlul cheltuielilor cu salariile din sectorul public.
În ultimii ani, sistemul de salarizare de la stat a devenit tot mai complicat. Au apărut diferențe importante între familiile ocupaționale, numeroase sporuri, indemnizații și interpretări diferite ale legislației. În unele domenii, angajații cu atribuții comparabile au ajuns să aibă venituri diferite, iar o mare parte dintre probleme au fost rezolvate prin procese în instanță, ordonanțe temporare sau modificări punctuale.
Noua lege ar trebui să pună ordine în acest sistem. Ea trebuie să stabilească grile de salarizare mai clare, coeficienți de ierarhizare pentru diferite familii ocupaționale, reguli pentru administrația locală și o formulă mai predictibilă pentru sporuri și indemnizații. Miza nu este doar stabilirea unor salarii mai mari sau mai mici, ci crearea unui sistem care să fie considerat echitabil și care să poată fi susținut financiar de stat.
Aici apare și cea mai mare dificultate. Guvernul trebuie să corecteze diferențele salariale reclamate de angajați și de sindicate, fără ca aplicarea noii grile să producă o explozie a cheltuielilor bugetare. România se află deja sub presiunea deficitului bugetar, iar Comisia Europeană urmărește cu atenție evoluția cheltuielilor permanente ale statului.
Sindicatele au criticat mai multe variante discutate până acum și cer ca forma finală a legii să țină cont de particularitățile fiecărei categorii de angajați. Profesorii, personalul medical, funcționarii publici, polițiștii, militarii, angajații din administrația locală și alte categorii bugetare au revendicări diferite, iar găsirea unei formule acceptate de toată lumea este extrem de dificilă.
Ministerul Sănătății a transmis, în iunie, propuneri și observații rezultate în urma consultărilor tehnice. Printre temele discutate s-au numărat corectarea unor diferențe de venituri, recunoașterea responsabilității profesionale și modul în care trebuie tratată munca desfășurată în condiții dificile. Probleme similare sunt ridicate și de alte ministere, instituții și organizații sindicale.
Negocierile sunt, prin urmare, atât politice, cât și tehnice. Partidele trebuie să cadă de acord asupra principiilor noii legi, în timp ce experții trebuie să calculeze impactul fiecărei modificări asupra bugetului. O schimbare aparent mică a unui coeficient sau a unui spor poate genera costuri mari dacă este aplicată pentru zeci sau sute de mii de angajați.
Reforma contează direct pentru PNRR deoarece plata fondurilor europene este legată de îndeplinirea unor jaloane și ținte concrete. România nu primește automat banii prevăzuți în plan, ci trebuie să demonstreze Comisiei Europene că a pus în aplicare reformele asumate.
În cazul Legii salarizării, presa din România a indicat o miză de aproximativ 770 de milioane de euro, asociată jalonului respectiv. Nu înseamnă că România ar primi automat o amendă de 770 de milioane de euro dacă legea întârzie. Riscul real este ca plata fondurilor aferente jalonului să fie suspendată, redusă sau amânată până la îndeplinirea condițiilor cerute de Comisia Europeană.
Mecanismul PNRR funcționează pe baza verificării fiecărei cereri de plată. Dacă anumite reforme nu sunt finalizate, Comisia poate decide să păstreze temporar o parte din bani până când statul membru corectează problemele. România a mai trecut prin astfel de evaluări, iar în iunie Comisia Europeană a aprobat plata a aproximativ 2,25 miliarde de euro, aferentă celei de-a patra cereri de plată.
Termenul care pune cea mai mare presiune pe autorități este 31 august 2026, dată până la care România trebuie să închidă jaloanele restante din PNRR. Ultima cerere de plată trebuie depusă până la finalul lunii septembrie, iar asta înseamnă că nu mai există mult spațiu pentru amânări, negocieri prelungite sau blocaje parlamentare.
Pentru ca reforma să fie considerată îndeplinită, nu este suficient ca proiectul să fie prezentat public sau să fie discutat în Guvern. Legea trebuie adoptată în forma necesară, procedura legislativă trebuie încheiată, iar prevederile ei trebuie să respecte angajamentele asumate de România în relația cu Comisia Europeană.
Legea salarizării a devenit astfel mai mult decât un proiect despre veniturile bugetarilor. Este o reformă cu efect direct asupra stabilității bugetare, asupra relației dintre stat și angajații săi, dar și asupra banilor europeni pe care România îi mai poate accesa prin PNRR.
