De ce intrăm într-o cameră și uităm imediat de ce am venit? Misterul mic al memoriei de zi cu zi
LIFE. De ce intrăm într-o cameră și uităm imediat de ce am venit? Misterul mic al memoriei de zi cu zi
Ți s-a întâmplat să mergi hotărât până într-o altă cameră, să treci pragul și, în secunda următoare, să te întrebi: „Stai… de ce am venit aici?”
Te uiți în jur, încerci să-ți amintești, faci câțiva pași prin cameră și uneori ajungi chiar să te întorci în locul de unde ai plecat. Iar atunci, aproape miraculos, îți amintești.
Nu este neapărat semnul unei memorii slabe. Este un exemplu fascinant despre felul în care funcționează atenția și memoria.
Pragul care „întrerupe” gândul
În psihologie există ceea ce este cunoscut drept efectul ușii („doorway effect”). Ideea este că schimbarea mediului poate modifica temporar modul în care creierul accesează informațiile aflate în memoria de lucru.
Când te ridici de pe canapea cu gândul „mă duc să iau încărcătorul”, intenția respectivă este activă în mintea ta. Dar, pe drum, poți trece printr-o ușă, poți vedea telefonul, auzi un zgomot sau observa ceva pe masă.
Dintr-o dată, creierul are un nou context.
Iar intenția inițială poate trece în plan secund.
Creierul nu uită neapărat. Își schimbă prioritățile.
Partea interesantă este că informația nu dispare pur și simplu.
De multe ori, ceea ce numim „am uitat” înseamnă, de fapt, că nu mai reușim să accesăm imediat informația.
Este asemănător cu momentul în care știi perfect numele unei persoane, dar pentru câteva secunde nu îl poți spune. Informația pare să fie acolo, însă accesul la ea este temporar dificil.
Același lucru se poate întâmpla cu o intenție foarte simplă: „De ce am venit aici?”
De ce ne amintim când ne întoarcem?
Aici apare una dintre cele mai interesante părți.
Dacă te întorci în camera în care erai înainte, obiectele, poziția corpului și mediul familiar pot reactiva contextul în care ai avut gândul inițial.
Și atunci apare celebrul:
„Aaa, da! Pentru asta venisem!”
Nu camera în sine are o putere specială, ci faptul că mediul poate servi drept indiciu pentru recuperarea unei informații din memorie.
Se întâmplă mai des când suntem distrași
Dacă ai dormit puțin, ești stresat, te gândești la mai multe lucruri sau ai telefonul în mână, este mai ușor ca o intenție simplă să fie întreruptă.
De exemplu:
„Mă duc în bucătărie să iau apă.”
Pe drum:
„Trebuie să răspund la mesajul acela.”
Ajungi în bucătărie.
„Ce căutam?”
Telefonul, conversațiile, zgomotele și propriile gânduri au ocupat spațiul mental în care se afla intenția inițială.
Un fenomen banal care spune multe despre creier
Poate părea o întâmplare nesemnificativă, dar aceste momente ne arată ceva important: memoria nu funcționează ca un sertar în care depozităm informații și le scoatem atunci când avem nevoie de ele.
Ea depinde de atenție, context, emoții, mediu și de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
De aceea putem uita de ce am intrat într-o cameră, dar să ne amintim după câteva secunde când vedem obiectul pe care îl căutam.
Uneori, creierul nu ne face să uităm.
Pur și simplu, pentru câteva momente, ne face să căutăm amintirea în locul greșit.
