De ce nu înțelegem cât de mult ne iubim unul pe altul?

LOVE. Iubirea – acel sentiment complex care promite totul, dar care, uneori, se pierde în labirintul neînceput al neînțelegerilor. Cât de des ne-am privit unul pe altul, plini de dorința de a fi înțeleși, doar pentru a descoperi că, de fapt, cuvintele noastre nu reușesc să spună adevărul?
De ce nu învățăm să iubim așa cum merităm? Poate pentru că suntem prinși între ceea ce simțim și ceea ce credem că ar trebui să simțim. Viața ne împinge să fugim de imperfecțiuni, dar iubirea, în esență, este imperfectă. Iubirea nu este un ideal într-un tablou perfect, ci mai degrabă un drum țărnos pe care ne întâlnim cu tot ceea ce suntem: slăbiciuni, vise, frici.
De ce negăm iubirea și acceptăm un compromis? Pentru că a recunoaște că iubim cu adevărat înseamnă să ne asumăm riscuri. E mai ușor să ne refugiem într-o iubire care pare sigură, chiar dacă ea nu ne satisface cu adevărat. Acest compromis este o formă subtilă de frică – frica de respingere, frica de durere, frica de a nu fi suficient de buni. Dar ce uităm este că, negând iubirea, ne negăm pe noi înșine.
A te plia pe nevoile celuilalt nu înseamnă să renunți la tine, ci să înveți să dai din ceea ce ai mai bun. De ce ne e greu? Pentru că să fim vulnerabili este, uneori, mai înfricoșător decât să fim respinși. Vulnerabilitatea ne expune. Ne lasă goi în fața celuilalt, și asta poate fi terifiant. Dar nu este tocmai această vulnerabilitate ceea ce dă iubirii autenticitate? Când ne deschidem, când lăsăm toate zidurile să cadă, ne arătăm cu adevărat frumusețea interioară.
Când realitatea devine prea grea, evadăm. Fie prin vise, fie prin idealuri pe care știm că nu le vom atinge. Încercăm să găsim iubiri perfecte în șabloane fanteziste, dar iubirea nu este un vis. Este un lucru viu, care cere îngrijire, empatie și, mai ales, prezență. Iubirea reală începe acolo unde încetează dorința de a fi perfect și începe acceptarea celuilalt într-o lumină autentică.
Viața este atât de scurtă și trece mai repede decât realizăm. De ce să nu o petrecem iubind? Hai să ne uităm unul într-altul cu sinceritate, să ne ascultăm cu adevărat și să ne dăm voie să fim imperfecți. Să ne iubim nu pentru ceea ce am putea fi, ci pentru ceea ce suntem aici și acum. Fără teamă, fără rezerve.
Pentru că merităm o iubire care să ne facă să simțim că trăim cu adevărat.