De ce nu mai ești tu? Pentru că nu te-au lăsat să fii!

LIFE. Dacă te-ar fi lăsat să fii tu, nu ai fi fost cum ești acum. Dar nu te-au lăsat. Și acum te întreabă de ce nu mai ești tu… Păi simplu: pentru că acum ești cum sunt ei. Dar acel „ei” pe care nu vor să-l recunoască. Și, culmea, acel „ei” nu le place deloc. Nu era mai simplu să te fi lăsat să rămâi tu?

Te-ai născut pur, unic, nealterat de regulile impuse de alții. Dar încetul cu încetul, ai început să te modelezi după așteptările celor din jur. Ți-au spus cum să vorbești, cum să te îmbraci, cum să gândești, ce să simți. „Așa se face.” „Așa trebuie.” „Dacă vrei să fii acceptat, trebuie să fii altfel.” Și, fără să-ți dai seama, ai îmbrăcat un alt sine. Un sine care nu-ți aparține, dar care e acceptat de lume.

Și apoi, într-o zi, te întreabă de ce nu mai ești tu. De ce ai devenit rece, tăcut, reținut. Sau, dimpotrivă, de ce ești exagerat de vesel, mereu cu un zâmbet larg pe față, mereu gata să faci pe plac tuturor. De ce râzi chiar și atunci când nu simți nimic? De ce joci acest rol al omului „perfect adaptat”, ascunzându-te sub o mască care nu-ți aparține?

Răspunsul e simplu: pentru că ți-au spus, direct sau indirect, că nu e bine să fii tu. Și atunci ai devenit ceea ce se aștepta de la tine. Unii s-au retras în tăcere, alții au devenit actori în propriile lor vieți, prefăcându-se că sunt fericiți, când de fapt sunt doar epuizați de atâta conformare.

Dar ironia e că nici asta nu-i mulțumește pe ceilalți. Pentru că acum văd în tine o reflexie a lor, a ceea ce și ei au fost forțați să devină. Și nu le place. Le amintește că nici ei nu mai sunt cine erau.

Știi ce? Fii din nou TU și mergi înainte fără să-ți pese! La urma urmei, e viața ta, nu a lor!