De ce numai weekend? De ce nu fiecare zi?
LIFE. Mulți dintre noi avem tendința de a trăi viața selectiv. De luni până vineri, zilele par doar un drum obligatoriu spre weekend, iar abia sâmbăta și duminica ni se pare că avem voie să ne bucurăm. Lunea oftăm, marțea așteptăm să treacă, miercurea numărăm zilele, joia grăbim timpul, iar vinerea respirăm ușurați că „a mai trecut o săptămână”. Fără să realizăm, ajungem să ne dorim ca viața să treacă mai repede.
Spunem „iar e luni” de parcă ar fi o pedeapsă, când ar putea fi începutul. O nouă zi. O nouă săptămână. O nouă șansă de a face ceva bine, de a învăța ceva, de a reuși sau măcar de a încerca. Lunea nu este dușmanul nostru, este doar prima pagină a unei săptămâni care încă nu a fost scrisă.
Marțea nu înseamnă „trei ceasuri rele”, ci trei ceasuri petrecute cu oameni dragi, trei momente de liniște, trei motive de bucurie pe care, dacă nu suntem atenți, le ratăm pentru că ne uităm mereu înainte, spre weekend.
Miercurea nu este „abia miercuri”, ci jumătatea drumului, dovada că am ajuns deja până aici.Sunt la jumătatea săptămânii. Mai am atâtea zile să mă simt bine. Azi am reușit ceva. Azi am văzut pe cineva. Azi e încă o zi din viața mea în care sunt sănătos. Sunt bine.
Joi nu este o zi de așteptare, ci o zi în care mai avem timp să punem lucrurile la punct, să ieșim la un spectacol. Poate doar observ cât de frumos e afară. O altă zi din viața mea.
Vineri nu este doar finalul unei săptămâni ci începutul unui timp care ne aparține. Un timp în care ne putem face planuri, în care ne putem vedea cu oamenii dragi, în care putem ieși din rutină.
Sâmbăta nu este o zi care „trece prea repede”, ci o zi întreagă în care avem timp să ne întrebăm ce fac cei dragi, ce mai fac prietenii sau familia, ce putem face împreună. Nu trebuie să fie totul planificat dinainte, important este să fim prezenți.
Duminica nu este finalul weekendului, ci o zi de odihnă. O zi în care putem lenevi în pat sau putem ieși la o plimbare, ne putem vedea cu prietenii sau pur și simplu ne putem încărca pentru zilele care urmează.
Iar lunea, noua zi de luni, nu este o pedeapsă care vine inevitabil, ci începutul unei noi etape din viața noastră.
Hai să ne bucurăm de fiecare zi! Hai să nu grăbim orele, zilele, care oricum trec prea repede. Dimpotrivă să le facem cât mai lungi .
