De ce uneori auzim numele nostru într-un zgomot fără să fi fost strigați?

LIFE. De ce uneori auzim numele nostru într-un zgomot fără să fi fost strigați?

Ești într-un restaurant aglomerat.

Oamenii vorbesc.

Muzica se aude în fundal.

Dintr-o dată ai impresia că cineva ți-a spus numele.

Te întorci.

Nimeni nu te strigă.

Ce s-a întâmplat?

Numele nostru are o semnificație specială

Creierul acordă o atenție deosebită informațiilor care au legătură directă cu noi.

Numele propriu este unul dintre cele mai importante sunete pe care le învățăm.

Încă din copilărie, îl asociem cu atenția celorlalți, cu recompense, avertismente, afecțiune sau responsabilitate.

De aceea, creierul este foarte sensibil la apariția lui.

Creierul interpretează sunetele, nu doar le înregistrează

Într-un mediu zgomotos, informația auditivă este incompletă.

Creierul încearcă să reconstruiască ceea ce aude folosind contextul și așteptările.

Dacă un sunet seamănă suficient cu numele nostru, putem avea impresia că acesta a fost rostit.

Este un exemplu foarte bun despre faptul că percepția nu este o simplă înregistrare.

Creierul participă activ la construirea ei.

De ce se întâmplă mai des când așteptăm să fim strigați?

Așteptarea pregătește creierul.

Dacă stăm într-o sală și știm că cineva urmează să ne cheme, devenim mult mai atenți la orice sunet asemănător.

Același lucru se poate întâmpla dacă suntem într-un loc în care există multe persoane cunoscute.

Creierul încearcă să nu rateze informația importantă

Din punct de vedere practic, este mai util pentru creier să verifice un posibil semnal important chiar dacă uneori se înșală.

Mai bine să întorci capul de câteva ori inutil decât să ratezi un avertisment important.

Așa se explică de ce putem auzi numele nostru chiar și într-un zgomot aparent fără sens.

Uneori nu auzim ceva pentru că a fost spus. Îl auzim pentru că, pentru creierul nostru, ar fi important dacă ar fi fost spus.