Descifrând ecourile sunetelor primordiale ale Universului: o călătorie în timpul cosmic (VIDEO)
COSMOS. În primele câteva sute de mii de ani după nașterea Universului, când stelele și planetele încă nu își găsiseră locul în cosmos, universul era un loc plin de sunet. Ceea ce cunoaștem astăzi drept energie întunecată, una dintre cele mai mari enigme ale cosmosului, avea să își facă simțită prezența prin intermediul undelor sonore primordiale.
În acest timp străvechi, Universul era plin de particule supraîncălzite, o plasmă formată din barioni, fotoni și materie întunecată. Acest mediu era departe de a fi liniștit, ci era un teatru al forțelor fundamentale care dădeau naștere unor unde sonore impresionante. Această “muzică” cosmică s-a format într-un mod fascinant, ca rezultat al luptei dintre atracția gravitațională a materiei întunecate și presiunea de radiație exercitată de fotoni. Această confruntare epică a dat naștere oscilațiilor acustice barionice (BAO), cunoscute și sub numele de unde sonore primordiale.
BAO-urile au început să se contureze pe măsură ce materiile din Universul primordial erau atrase împreună sub influența gravitației, creând astfel “potențiale puțuri”. Însă plasma fierbinte a rezistat, dând naștere unei forțe exterioare care împingea totul înapoi. Această luptă cosmică a fost rădăcina oscilațiilor acustice, care au avut lungimi de undă incredibil de mari, aproximativ 450.000 de ani-lumină, cu aproximativ 47 de octave mai mici decât cea mai joasă notă a unui pian.
Deși sunetele acestea ar fi fost inaudibile pentru urechile umane, ele au lăsat o amprentă semnificativă asupra distribuției materiei în Univers. Aceste amprente persistă și astăzi și reprezintă o cheie în înțelegerea unuia dintre cele mai mari mistere ale cosmosului: energia întunecată. În timp ce Universul a evoluat și s-a răcit, plasma a dispărut, făcând loc atomilor de hidrogen neutri și marcând sfârșitul BAO-urilor.
Totuși, amprentele acestor unde sonore primordiale nu au dispărut odată cu plasma. Ele pot fi observate în Univers și astăzi. Radiotelescopul spațial Planck a reușit să capteze ecourile BAO-urilor din Universul timpuriu, iar oamenii de știință au reușit să le traducă în frecvențe audibile. Aceste ecouri seamănă cu un zumzet cosmic compus dintr-un ton scăzut și tonuri mai înalte, oferindu-ne o fereastră în timp către Universul primordial.
Cu toate că 13 miliarde de ani au trecut de la acele evenimente, radiația cosmică de fond cu microunde (CMB) reprezintă cea mai veche și mai detaliată înregistrare vizuală a Universului timpuriu. Ea continuă să fie observată de radiotelescoapele noastre și poate oferi o “înregistrare fosilă” a primelor sunete ale Universului.
Astăzi, oamenii de știință se străduiesc să înțeleagă mai bine aceste ecouri sonore ale cosmosului și să dezvăluie misterele energiei întunecate. Studiul oscilațiilor acustice barionice și a lor influență asupra structurii Universului aduce lumină asupra unei epoci fascinante din istoria noastră cosmică și ne ajută să înțelegem mai bine modul în care universul a evoluat de-a lungul miliarde de ani. Ceea ce suna ca un concert cosmic tăcut se dovedește a fi cheia către înțelegerea noastră profundă a cosmosului și a misterelor sale fascinante.
