Din rănile Lui a izvorât iertarea – când Dumnezeu a ales durerea, pentru noi
RELIGIE. La doar 33 de ani, Isus din Nazaret a fost condamnat la moarte. În vremea aceea, răstignirea era cea mai cumplită și umilitoare formă de execuție, rezervată celor mai periculoși criminali. Și totuși, El – nevinovat, blând, iubitor – a fost dus pe drumul suferinței în tăcere și cu o inimă plină de iertare.
Spre deosebire de alte crucificări, Isus a fost pironit în încheieturi, nu în palme – pentru a susține greutatea trupului. Piroanele, lungi de 13-18 cm, i-au sfâșiat tendoanele și nervii, provocând o durere de neimaginat. Picioarele i-au fost suprapuse și străpunse cu un singur piron, care îi forța trupul să se sprijine într-un echilibru chinuitor – doar pentru a mai putea respira. Fiecare respirație era un act de luptă între agonie și voință.
Timp de peste 3 ore, Isus a rezistat între viață și moarte. Nu doar trupul îi sângera – biciuit, scuipat, lovit, cu spinii adânc înfipți în frunte – ci și sufletul, rănit de disprețul celor pentru care venise să moară. Cu fața tumefiată, barba smulsă, cu fiecare bătaie a inimii, El ne arăta nu doar suferința, ci iubirea absolută.
Când sângele a încetat să mai curgă, rănile Lui au dat doar apă – semn că trupul își dăduse ultima picătură. Coroana de spini, piroanele, sulița romană în coastă, toate aceste răni nu pot fi înțelese doar cu mintea, ci cu inima. Pentru că n-au fost făcute doar de mâini omenești, ci și de păcatul, nepăsarea și mândria lumii.
Isus a dus crucea pe umeri aproape 2 kilometri, sub privirile unei mulțimi care îl batjocorea. Lemnul greu – 30 de kilograme doar partea verticală – apăsa pe un trup deja frânt. Și totuși, nu a renunțat. Nu pentru El. Ci pentru noi.
Pentru ca păcatele noastre să fie spălate. Pentru ca moartea să nu mai fie sfârșitul. Pentru ca, atunci când vom ridica privirea spre cer, să știm că acolo este Cineva care a murit pentru ca noi să trăim.
Săptămâna Patimilor a început. Nu e despre ouă și cozonaci. E despre curajul iubirii care nu cere nimic în schimb. E despre un Dumnezeu care nu a fugit de durere, ci a îmbrățișat-o pentru a-ți arăta că nu ești niciodată singur.
Fii mai bun. Fii mai umil. Fii… uman.
Pentru că Hristos a murit pentru tine. Și a înviat ca să nu mai trăiești niciodată în întuneric..
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Și nu uitați, El a spus: (Evanghelia după Matei/10/32 și 33): Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
